Egalul CFR-ului şi al arbitrului!

Unii consideră incorectă remiza albă de la Severin, argumentînd că Universitatea a jucat mai bine şi merita victoria. Observație justă. Într-adevăr, Craiova s-a dovedit superioară, cu precădere în repriza secundă, unui CFR care a făcut sîmbătă unul dintre cele mai slabe […]

Unii consideră incorectă remiza albă de la Severin, argumentînd că Universitatea a jucat mai bine şi merita victoria. Observație justă. Într-adevăr, Craiova s-a dovedit superioară, cu precădere în repriza secundă, unui CFR care a făcut sîmbătă unul dintre cele mai slabe meciuri din ultimul timp. Modest, fără vlagă, fără orizont.

Deşi o echipă cu pretenţii nu osteneşte dintr-o singură partidă, fie ea şi cu prelungiri ca Supercupa, să admitem că trupa lui Mandorlini a putut invoca oboseala. În plus, şi canicula. Nu însă excesul de precauţie şi, mai grav, vidul de idei din zona centrală a terenului, unde Dilevski şi Gargorov, mai ales bulgarul, au cîştigat duelul cu Culio şi cu Kivuvu, ambii parcă legaţi de picioare. Deoarece n-a avut în 90 de minute nici măcar o ocazie de gol, cum să fi avut cînd n-a tras nici un şut pe spaţiul porţii lui Lung , campioana ar trebui să se declare mulţumită că a scos un egal. Au salvat-o de la înfrîngere rigoarea din defensivă, sistem ce merge chiar şi în zilele în care atacul nu funcţionează, dar şi, în opinia mea, “centralul” Alexandru Tudor.

Sub comanda lui Ţicleanu, Universitatea a părut mai determinată, ba şi mai acoperită, expunîndu-se mai rar. Nu-i încă formaţia visată de suporteri, însă dă semne că începe să se maturizeze. S-ar cuveni întrucît nu mai e echipa foarte tînără căreia să i se ierte totul în numele naivităţii, al lipsei de experienţă. În măsura în care la Craiova se vorbeşte de cîţiva ani despre un viitor mereu amînat, a venit vremea să se vorbească şi despre prezent. Altminteri, nu m-aş grăbi să-l laud pe Gargorov, în ciuda efortului depus şi a unor pase luminoase. Duminica trecută, am procedat aşa cu Kivuvu, care însă a dezamăgit la Severin. Să-l mai vedem pe bulgar şi, fireşte, să-l aşteptăm să confirme ori nu pe Ţicleanu, aflat deocamdată în stadiul de frumoasă promisiune.

Întorcîndu-mă la Tudor, acesta a fluierat ce trebuia şi ce nu trebuia. Ne-am învăţat însă ca el să fragmenteze partidele, la fel cum ne-am obişnuit să greşească, dacă greşeşte, în judecarea evenimentelor din careu. Părerea mea, aceeaşi cu cele exprimate de Crăciunescu şi de Porumboiu, dar diferită de a lui Huzu, e că purtătorul ecusonului FIFA i-a refuzat Universităţii două lovituri de la 11 metri! Ambele la M. Costea, mai întîi faultat în interiorul suprafeţei de pedeapsă de Nuno Claro şi apoi agăţat tot acolo de Panin. Faze grele, nimic de zis, interpretabile. Atît că analiza video demonstrează că portarul CFR-ului l-a blocat pe craiovean într-o manieră imprudentă şi agresivă, întîmpinîndu-l cu piciorul drept ridicat, iar mai tîrziu Panin l-a oprit din acţiune printr-o ţinere evidentă şi prelungită. Înclin să cred că, de fiecare dată, trebuia acordat penalty.