Am pierdut o sută de euro » Ultima cursă
Regretatului Hristache Naum, tatăl lui Radu, îi datorez dragostea şi respectul pentru ciclism, unul dintre cele mai pretenţioase sporturi din cîte există, poate chiar CEL MAI GREU. Preţuindu-le efortul extraordinar, Naum sr. i-a numit pe rutieri “ocnaşii şoselelor”, “salahorii pedalei” […]
Regretatului Hristache Naum, tatăl lui Radu, îi datorez dragostea şi respectul pentru ciclism, unul dintre cele mai pretenţioase sporturi din cîte există, poate chiar CEL MAI GREU. Preţuindu-le efortul extraordinar, Naum sr. i-a numit pe rutieri “ocnaşii şoselelor”, “salahorii pedalei” etc. Graţie poveştilor celui căruia îi ziceam Nea Titi, mi-am dorit mereu să însoţesc măcar o dată Marea Buclă. N-am reuşit. Cum nu toate visele se împlinesc, m-am împăcat cu ideea că, deşi am transmis din cîteva tururi ale României, nu voi scrie niciodată despre Turul Franţei.
Iubitor al ciclismului, evident că m-am numărat printre admiratorii lui Lance Edward Armstrong, texanul care, cîştigînd de 7 ORI CONSECUTIV Le Tour, din 1999 în 2005, a stabilit un record nepereche. Izbînzile lui m-au impresionat şi pentru că le-a obţinut în condiţiile în ca-re învinsese aproape miraculos un cancer testicular cu metastaze, fatal altora. În consecinţă, m-am necăjit cînd şi-a anunţat retragerea după ultimul triumf şi m-am bucurat auzind că a revenit asupra deciziei.
Ştiind că s-a clasat al treilea în 2009, am pus prinsoare cu un amic că Lance va cîştiga şi actuala ediţie. Prietenul s-a uitat la mine ca la un nebun: “Uiţi că va împlini în septembrie 39 de ani?! Deoarece nu vreau să-ţi bag mîna în buzunar, îţi ofer o şansă în plus. Dacă Armstrong va încheia cursa între primii 10, suta de euro va fi a ta!”.
Cînd au mai rămas de parcurs doar 4 etape, iar americanul se află abia pe locul 25, la peste 33 de minute în urma liderului, e clar că am pierdut pariul. Deşi nu-mi pare rău, mă întreb totuşi ce l-o fi împins pe CAMPIONUL CAMPIONILOR să se alinieze la start? Speranţa că Radio Shack, echipa lui, va urca pe podium? Nevoia de publicitate în beneficiul fundaţiei împotriva cancerului pe care o conduce? Sponsorii? Iluzia că, în ciuda vîr-stei, s-ar putea bate de la egal la egal cu mai tinerii Contador şi Schleck? Recunosc că nu găsesc nici un răspuns mulţumitor. Ba şi că aş fi preferat să păstrez în memorie imaginea zîmbitoare a ciclistului sosind în galben pe Champs Élysées, nu pe cea de azi, a unui bărbat ostenit, neputincios şi trist.
De-acum, e limpede că stăpînul de odinioară al plutonului a ajuns la capătul drumului şi că va spune adio performanţei. A terminat benzina. Nu-l mai ţin pi-cioarele. Sigur, va coborî din şa ca să se instaleze într-o LEGENDĂ pe care şi-a construit-o luptînd cu adversarii şi, înaintea acestora, cu îndoielile şi cu limitele umane, dar parcă a greşit finalul.
Din păcate, toate au un început şi un sfîrşit pe lumea asta. Inclusiv lucrurile memorabile, exemplare, adică şi strălucita carieră a lui Lance Edward Armstrong. The end.