Pregătiţi statuile!

Sînt multe lucruri care se pot discuta în fotbal. Că ar fi fost ofsaid ori nu, că ar fi fost fault ori nu etc. Ce s-a întîmplat însă duminică la Cupa Mondială exclude orice dubiu: cavalerii fluierului au greşit flagrant […]

Sînt multe lucruri care se pot discuta în fotbal. Că ar fi fost ofsaid ori nu, că ar fi fost fault ori nu etc. Ce s-a întîmplat însă duminică la Cupa Mondială exclude orice dubiu: cavalerii fluierului au greşit flagrant în “optimea” Germania-Anglia, cît şi în cea dintre Argentina şi Mexic. Cînd e de discutat e, de data asta chiar nu e.

În prima, la 2-1 pentru nemţi, “centralul” uruguayan Larrionda şi, vinovatul number one, liniorul Espinosa le-au refuzat englezilor un gol perfect valabil, mingea expediată de Lampard în transversală aterizînd cu minimum 25-30 de centimetri în spatele liniei porţii! În cealaltă, argentinienii au deschis scorul pe mîna brigăzii italiene. Nici Rosetti, nici tuşierul Ayroldi, cel din-tîi obligat să decidă, n-au sesizat ofsaidul de-un metru din care a înscris Tevez! Clar, erori ale asistenţilor lipsite de orice justificare, imposibil de scuzat. În cazul în care ele nu s-ar fi produs, probabil că Germania şi Argentina tot ar fi învins. Normal e să judecăm însă că, în afara lor, meciurile puteau căpăta altă turnură. Să fi continuat altfel şi să se fi sfîrşit altfel.

Reamintind că Anglia a cucerit titlul suprem în 1966 în faţa Germaniei Federale ajutată fiind, în prelungiri, de tuşierul sovietic Bahramov – acesta a semnalizat gol la balonul trimis de Hurst care, deviat de bară, n-a intrat în poartă – comentatorii s-au grăbit să invoce “răzbunarea destinului”, “justiţia fotbalului”. Pasămite, i s-a luat înapoi Angliei ce primise fraudulos în finala de-acum 44 de ani! Atunci cînd, graţie greşelii comise de “Russian linesman”, s-a desprins la 3-2 în minutul 101 şi a cîştigat pînă la urmă cu 4-2.

Apropo de Bahramov, să menţionăm că pe el, azer, nu rus, gafa din 1966 l-a transformat într-un personaj, ba şi într-o celebritate! Folclorul pretinde că Regina Elisabeta a II-a i-ar fi oferit drept mulţumire un fluier de aur, deşi logic era, nu-i aşa?, să-i fi dat un fanion. Dar şi că Bahramov însuşi, întrebat în 1993 dacă a văzut gol la Hurst sau i-a cerut “centralului” Dienst să-l valideze fără să fie foarte sigur, ar fi murmurat pe patul de moarte un singur cuvînt, Stalingrad! Adică le-ar fi plătit nemţilor pentru uciderea a 750.000 de ruşi în asediul oraşului respectiv! În ce mă priveşte, nu cred, dar nici nu mă pun cu gura lumii.

Socotindu-l pe Bahramov cel mai cunoscut azer de pe planetă, compatrioţii i-au ridicat un monument la intrarea în Sta­dionul Naţional din capitala Baku, lîngă care a ţinut să se pozeze şi Hurst! Pornind de aici, ar trebui să ne aşteptăm ca uruguayenii să-i înalţe o statuie lui Espinosa la Montevideo, iar italienii una lui Ayroldi la Molfetta, localitatea sa natală. Mai zice cineva că făcutul de rîs nu serveşte la nimic?!