Găina plouată

După turneul european catastrofal din 2008, cînd n-a cîştigat nici un meci şi a terminat ultima în grupă, inclusiv în urma României, Franţa a început neconvingător şi Cupa Mondială. Deşi a avut o posesie superioară, ba şi un om în […]

După turneul european catastrofal din 2008, cînd n-a cîştigat nici un meci şi a terminat ultima în grupă, inclusiv în urma României, Franţa a început neconvingător şi Cupa Mondială. Deşi a avut o posesie superioară, ba şi un om în plus pe final, n-a izbutit să învingă Uruguayul, o formaţie mai degrabă fără veleităţi. Cocoşul galic, mîndru pe vremea lui Zidane, a arătat ca o găină plouată.

Evident, presa din Hexagon a luat foc şi a pus toate tunurile pe Domenech. Asta în ciuda faptului că, la presiunea ziariştilor de la l’Equipe, selecţionerul l-a titularizat pe Diaby şi, prin introducerea mijlocaşului lui Arsenal, a modificat linia mediană. De regulă îndărătnic, Domenech a înţeles mesajul cotidianului parizian care titra pe 6 iunie „Les Bleus îl vor pe Diaby”, insistînd că acesta „îşi are locul în orice sistem”. Un fel de a bate şaua să priceapă iapa, iar antrenorul, ca să mai scape de ironii şi de critici, s-a conformat.

Dar nici n-a renunţat complet la proverbiala lui încăpăţînare. A folosit sistemul 1-4-3-3, doar că, surprinzător, l-a mutat pe Ribery de pe dreapta pe stînga şi l-a preferat pe Anelka lui Henry. Degeaba, a mizat greşit: lui Ribery nu i-a ieşit mai nimic, iar lui Anelka nici atît! Cum Gourcuff şi-a continuat pasa neagră şi Govou a făcut figuraţie, Franţa a cărat apă cu ciurul. În absenţa lui Malouda, pe care Domenech s-a găsit tocmai acum să-l pedepsească pentru un gest nervos, ea a contat prea puţin în atac. N-a părut doar obosită şi uzată, ceea ce era pînă la un punct previzibil, ci şi uşor blazată. „Le roi est mort!”, s-au plîns încă o dată colegii de la l’Equipe, care avertizaseră că recurgerea la 1-4-3-3, aşezare încercată doar în ultimele 4 partide!, e o sabie cu două tăişuri. Pentru că nu faci experimente cu o lună înaintea startului CM.

Şi mai dur la adresa lui Domenech s-a dovedit fostul internaţional Dugarry. În general, a avut dreptate observînd că „a ţinut-o din eroare în eroare, din gafă în gafă. A eşuat mereu, i-a lipsit totdeauna logica şi n-a făcut altceva decît să ne vîndă vînt!”. Tocmai de aceea, sau şi de aceea, deşi Les Bleus păstrează încă şanse de a se califica în grupă, a ajutat-o şi egalul dintre Sud-Africa şi Mexic, scade dramatic numărul celor care chiar mai cred că Franţa îşi va reveni pe parcursul actualelor Mondiale. Boală lungă, moarte sigură, aşa sună previziunile.

În ce ne priveşte, ar trebui să ne bucurăm că viitoarea noastră adversară din preliminariile CE 2012 se scaldă în mediocritate. Că a ajuns să trăiască mai mult din amintiri. Atît că, imediat după ce cortina va cădea peste World Cup 2010, Domenech va pleca, iar Laurent Blanc, ex-Bordeaux, îi va lua locul pe banca „albaştrilor”. Neîndoielnic că el va întineri masiv lotul şi va înnoi echipa. Vom vedea, a bon entendeur, salut!