Triumful Provinciei

Deşi mai sînt de disputat două etape în Liga I, CFR e ca şi campioană, iar după ea se vor situa, anticipez, Urziceni, Vaslui şi Timişoara. Cum pare greu de crezut că ordinea se va mai modifica, chiar putem anunța […]

Deşi mai sînt de disputat două etape în Liga I, CFR e ca şi campioană, iar după ea se vor situa, anticipez, Urziceni, Vaslui şi Timişoara. Cum pare greu de crezut că ordinea se va mai modifica, chiar putem anunța o victorie detașată a Provinciei în condiţiile în care Steaua se află abia pe locul 5, Dinamo pe 6 şi Rapid pe 7. Atenţie!, nu s-a mai întîmplat aşa din 1971-1972, stagiune la capătul căreia ierarhia finală a fost 1. FC Argeş, 2. UTA, 3. “U” Cluj, 4. ASA Tg. Mureş. În plus, va fi al treilea an consecutiv în care titlul merge la o echipă din afara Bucureştiului!

Provincia a rămas la putere, întîi şi întîi, pentru că acolo s-a investit mai mult. Nu în ultimul sezon şi la Urziceni, doar că Dan Petrescu şi Mihai Stoica au construit în Bărăgan o formaţie solidă, care continuă să trăiască, scuzaţi expresia, din osînză. În rest, Arpad Paszkany la Cluj, Adrian Porumboiu la Vaslui şi Marian Iancu la Timişoara au cheltuit milioane de euro.

În antiteză, Gigi Becali, acţionarii lui Dinamo şi George Copos cînd au dat bani, cînd n-au dat. Patronul din Ghencea a strîns robinetul, ba chiar l-a închis! Badea, Borcea et Comp. nu pot fi acuzaţi de zgîrcenie, atît că, pradă sentimentalismului, ei s-au orientat adesea greşit. Au confundat ataşamentul faţă de culorile roş-albe cu valoarea. În fine, joaca lui Copos de a vinde clubul azi şi de a se răzgîndi mîine a provocat la Rapid o tensiune de nesuportat.

A înclinat balanţa în favoarea Provinciei şi managementul, modul în care au gestionat situaţia finanţatorii primelor 4 clasate. Cu tact, cu măsură, cu inteligenţă, cu discreţie. Fireşte, lista trebuie deschisă cu Paszkany întrucît campioanei i se cuvin cele mai multe laude. Dar nu numai acesta a ştiut să creeze şi să întreţină o atmosferă lipsită de convulsii, ci şi ceilalţi. Inclusiv prin aceea, sau mai ales prin aceea, că nu s-au băgat peste antrenori. Şi dacă au mai schimbat con-du-cerile tehnice, au evitat să-şi impună opinia în vestiar, cum nu s-a petrecut la Steaua şi la Dinamo, unde rufele murdare s-au spălat mereu în public!

Cu precădere, Paszkany şi Bucşaru s-au ferit de scandaluri şi au ieşit rar pe sticlă. Corect, Iancu şi Porumboiu au apărut mai des, numai că timişoreanul nu şi-a atacat niciodată propria echipă ca Gigi Becali, iar vasluianul a vorbit mai degrabă în calitate de fost arbitru FIFA. Rezumînd, principalul lor merit, determinant, constă în amănuntul că le-au asigurat jucătorilor şi antrenorilor, pe lîngă salarii consistente, liniştea necesară obţinerii performanţei.

Mai sînt destule de adăugat, dar e timp pentru completări. Practic, cînd consemnăm triumful Provinciei, nu mai discutăm atît despre o surpriză, cît despre o evoluţie ce ţine de normalitate. Deoarece cîştigă de regulă cel ce se pre-gă-teşte mai bine să cîştige. Mai devreme sau mai tîrziu, seriozitatea se răsplătește.