Craiova în vrie, CFR în trombă

Nu cred că a fost blat la Severin şi cu atît mai puţin că bulgarul Iliev, adus la îndemnul lui Trică, a trădat provocînd penalty-ul din minutul 92. Nu cred deoarece, dacă îţi propui să vinzi un meci, nu aştepţi […]

Nu cred că a fost blat la Severin şi cu atît mai puţin că bulgarul Iliev, adus la îndemnul lui Trică, a trădat provocînd penalty-ul din minutul 92. Nu cred deoarece, dacă îţi propui să vinzi un meci, nu aştepţi prelungirile, cînd e posibil să nu-ţi mai iasă. Totodată, cu apa la gît, Universitatea n-avea nici motiv, nici interes să se predea. Aici împărtăşesc opinia finanţatorului Ştiinţei, cei ce vorbesc despre un aranjament fabulează, bat cîmpii!

Acesta e însă singurul punct în care mă declar de acord cu Mititelu. În rest, consider că, îndepărtîndu-i pe Wotte şi ulterior pe Trică, Mititelu i-a făcut rău Craiovei. Nu neg că a vrut să-i facă bine, dar a încurcat borncanele. Pentru că a tensionat mai tare atmosfera şi pentru că, mai ales asta, şi-a permis să conducă el însuşi, echipat în trening, una dintre şedinţele de pregătire ale alb-albaştrilor!!!! O asemenea aroganţă, menită să dispreţuiască meseria de antrenor, trebuia să se întoarcă împotriva autorului ei. Şi s-a întors.

Nimeni nu şi-a închipuit că Universitatea ar putea pierde o partidă în care s-a desprins repede la 2-0 şi a avut superioritate numerică încă din prima repriză. Iată însă că a pierdut-o, consecinţă a replicii viguroase şi inspirate oferite de CFR, dar cu precădere a propriilor slăbiciuni. După pauză, tinerii Craiovei au dat în primire. Abia s-au mai ţinut pe picioare, clătinîndu-se ca nişte oameni beţi! Se ştia că n-au experienţă, dar s-a văzut că nu dispun de resurse fizice şi, la fel de grav, că le lipseşte antrenorul. Care să le ceară şi să-i înveţe să fragmenteze jocul pe cît posibil, să se agaţe de rezultat, să tragă de timp. Veţi zice că n-ar fi fost frumos să recurgă la antifotbal, să bage, după stilul olteanului Cîrţu, autobaza în poartă.

Corect, ar fi fost însă util şi dacă ar fi procedat astfel, probabil că Universitatea ar fi reuşit să-şi conserve avantajul. Succesele se obţin de regulă cu goluri, dar uneori şi cu tertipuri. Nimic din ce-ţi serveşte ca să-ţi atingi scopul nu se cuvine neglijat, nu-i o lecţie de cinism, ci de luciditate, de pragmatism.

Captivă vreme de o repriză, dezamăgitoare, CFR s-a trezit la timp din pumni. S-a ridicat de la podea şi, simţind că e o pîine de mîncat, a început să forţeze. Mai întîi timid apoi din ce în ce mai îndrăzneţ, ambalînd motoarele la maximum şi exploatînd din plin greşelile adversarului. Sigur că şi-au spus cuvîntul plusul de experienţă şi de valoare, dar nu numai ele. Luptînd pînă la sacrificiu 10 contra 11, ba şi împotriva publicului, formaţia clujeană a dovedit unitate, ambiţie şi sînge rece, adică atitudine, personalitate, caracter. Deşi unii pretind că mai degrabă luni a pierdut Craiova decît a cîştigat ea, CFR a demonstrat, venind de la 0-2 la 3-2, că merită să ia campionatul. Fie şi în ideea că, spre a cuceri titlul, trebuie să nu te îndoieşti nici o clipă că o poţi face.