Ovidiu Ioaniţoaia

A vorbit şi a scris pentru milioane de microbişti, a crescut generaţii de ziarişti şi continuă să facă din jurnalism privilegiul de a fi sincer cu oamenii

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Ovidiu Ioaniţoaia
Dopaj la FCSB?!

Când scriam aici, colecția e martoră, că meciul FCSB-CFR va fi de 1 ori X, mă gândeam la forma deosebită a gazdelor, dar și la numeroasele absențe din formația clujeană, obligată să joace pe Arena Națională fără niciun atacant de […]

...

A greșit Rădoi?

Din fericire, acum, în ajunul „triplei” Macedonia de Nord – Germania – Armenia de la sfârșitul lui martie, lucrurile stau altfel. Dacă, luați-o ca glumă, deși nu-i cea mai bună, Chiricheș nu se reaccidentează, atunci e foarte posibil ca toți […]

...

Știre falsă

Când căruța părea să se fi împotmolit mai rău, consilierul președintelui Burleanu a venit la Telekom Sport cu o afirmație care a surprins în aceeași măsură în care a și bucurat. Conform lui Andrei Vochin, în ianuarie-februarie 2022, la etapa […]

...

Spre un caz Oct. Popescu?

Cu atât mai important cu cât puştiul de la FCSB, născut pe 27 decembrie 2002, va fi mezinul „tricolorilor” convocaţi la Euro 2021. Tavi ar mai avea două cicluri la tineret, încadrându-se în regula U21 din Liga 1 până în […]

...

A văzut pe dos!

Hotărât s-o împiedice cu orice preț pe CSA Steaua să promoveze, cunoașteți contextul, Gigi Becali nu s-a lăsat până nu și-a făcut numărul. A trimis la „satelitul” din eșalonul 3 nu mai puțin de 8 jucători din lotul folosit de […]

...

Fănuş Neagu: „Am cancer, dar fii intelectual şi scrie neoplasm”

Doctorilor să nu le dai prilejul! – Nea Fane, să nu-ţi fie de deochi, arăţi bine! – Ca un mort de 3 zile, nu? Ştii cum se zice, nici un pas fără atlas!

– De cînd stai în […]

vineri, 2 aprilie 2010, 12:05

untitled.jpg

Doctorilor să nu le dai prilejul!
– Nea Fane, să nu-ţi fie de deochi, arăţi bine!
– Ca un mort de 3 zile, nu? Ştii cum se zice, nici un pas fără atlas!

– De cînd stai în spital?
– Cu pauze, de circa 2 ani şi jumătate. M-au operat de 3 ori şi mi-a mai rămas doar jumătate din şira spinării.

– Care-i diagnosticul?
– Cancer, dar tu poartă-te ca un intelectual şi scrie neoplasm!

– Să înţeleg că n-ai mai pus picătură de vin în gură?
– Ei, să n-o luăm chiar aşa, dar s-au scurs cîţiva ani de cînd nu m-am mai îmbătat. Nu c-ar fi dispărut pofta, nu, ea e desăvîrşită, însă nu mă mai ţin balamalele. Ce-i de mirare, a doua zi de Paşte, pe 5 aprilie, împlinesc 78 de ani.

– Mulţi înainte!
– Şi ţie, şi la toţi.

– Hai să încheiem capitolul, care vin e cel mai bun? Să nu-mi zici că ăla mult, rece şi gratis!
– Cum să zic asta, am îmbătrînit, dar nu m-am prostit! Cel mai bun vin e cel pe care-l bei acum!

– Doctorii de-aici, de la Elias?
– Oameni minunaţi, dar să nu contezi pe ei. Să nu le dai prilejul.

– Cu ce-ţi umpli timpul?
– Citesc şi scriu printre dureri. Gîndesc zilnic şi scriu din cînd în cînd. Sper să termin „Asfinţit de Europă, Răsărit de Asie”, unde trăiţi voi! Altfel, am ieşit la pensie după 40 de ani de scris, nu tîrziu, foarte tîrziu.

– La rubrica de sport de ce-ai renunţat?
– M-a apucat lehamitea, pentru că sportul în general şi fotbalul în special nu mai sînt ce-au fost. Diferenţa faţă de fotbalul de-acum 15-20 de ani e ca de la cer la pămînt.

De ce era Dobrin fericit
– În ce sens?
– În toate. Atunci jucau să fie fericiţi, acum joacă să fie bogaţi. Mi-aduc aminte de ce mi-a povestit cîndva Fane Cârjan, care s-a dus la Piteşti să-l ia pe Gicu Dobrin la Cluj. Unde crezi că l-a găsit?

– Într-o cîrciumă?
– Vezi, şi tu eşti o lepră care a plecat în America şi s-a întors ca prostu’! L-a găsit pe malul unui lac bătînd mingea cu nişte puşti şi mi-a zis: „Fane, nu puteam să-l mişc de-acolo pentru că acolo era viaţa lui!”. Simplu, Dobrin era fericit jucînd, era bucuros asemenea marilor fotbalişti de leatul lui. Ca Nichi Dumitriu, de pildă. Nichi s-a dus în Grecia antrenor, undeva pe lîngă Salonic, dar ştii ce făcea? În loc să-i comande pe jucători, era atît de îndrăgostit de minge că se băga între ei şi nu se mai oprea driblînd! Fireşte că grecilor nu le-a plăcut.

„Niciodată n-au existat în România atîţia analfabeţi!”
– Totuşi, Radu Cosaşu şi Adrian Păunescu mai scriu sport măcar din cînd în cînd.
– Bravo lor, îi citesc şi îi admir, dar nu-i invidiez. Păunescu n-a iubit niciodată fotbalul, a iubit doar Craiova în îngîmfarea lui frumoasă şi creatoare.

– Care-i situaţia azi?
– Aproape că nu mai e. Nu mai sînt stadioane pentru că le-au furat investitorii ca să ridice blocuri. Cartea îi mai preocupă numai pe scriitorii de profesie. Nici tabla înmulţirii nu mai interesează deoarece în fiecare casă e un calculator. Niciodată n-au existat în România atîţia analfabeţi!

– Să fi dispărut talentele?
– Nu, uită-te cîţi tineri cîştigă olimpiade internaţionale. După care mulţi pleacă afară şi, tîmpiţi, se oftică de dorul ţării. Noi însă, românii, avem un Dumnezeu al nostru care ne veghează şi ne ajută.

– Nea Fane, vorbeşti de parcă n-ai fi fost niciodată tînăr!
– Eşti sigur c-am fost?! Recunosc că m-am schimbat, că nu mai sînt aventurierul de la tinereţe, rebelul. Şi după aceea am fost îndrăgostit de fotbal, dar m-am lecuit.

Portar la Barul Atlantic
– Finul Dinu te-a vizitat vreodată la spital?
– Vorbim şi de 3-4 ori pe zi la telefon, seară de seară, dar Cornel e trist, are nevasta grav bolnavă. Şi el intră în categoria fericiţilor la care mă refeream. Uneori jucam fotbal împreună chiar în Barul Atlantic, unde formam două echipe, una condusă de Dinu şi alta de Dumitrache. Eu, lat în umeri, eram portar la amîndouă şi luam gol numai cînd adormeam. Pe atunci se muncea, dar se şi petrecea.

– Sincer, ţi se întîmplă vreodată să-l visezi pe Băieşu?
– Niciodată, pentru că toţi prietenii mei care au plecat repede, Băieşu, Nichita, Tomozei, Hagiu, Conţi, Pucă, sînt prezenţi în mine, mă însoţesc permanent. Părinţii şi prietenii ţi-i trăieşti, iar eu eram convins că prietenii mei aveau o inteligenţă diabolică. Poate numai mi se părea.

„Din pricina televiziunii, presa a înnebunit, a luat-o razna!”
– Ziarele actuale?
– Proaste, cum să mai răsară mari ziarişti, unde să se exprime un Şeicaru ori un Kalustian? Din pricina televiziunii, presa a înnebunit, a luat-o razna. E servită de bărbaţi fără har şi de fetiţe fără vocabular, care rostogolesc, bietele de ele, doar 5-6 cuvinte! Altădată ar fi adunat informaţii, nu s-ar fi înghesuit în faţă, vedete de chirpici! Şi comentatorii meciurilor turuie în neştire. Îţi împuie capul şi nu te lasă să vezi.

– Trăiască nostalgia!
– Păi cum? Cu timpul, toţi simţim nevoia să ne întoarcem spre ce-am fost. Mai ales către izvorul copilăriei, tărîmul viselor.

– Nea Fane, care e cel mai mare scriitor din literatura universală?
– Sînt vreo mie, în frunte cu Homer şi cu Tolstoi, dar şi cu Eminescu. Umblu să procur nişte volume de Ezra Pound, dar nu le găsesc. Rămîn apoi vreo 2.000 de locuri goale, e deşert, după care se înscrie cine vrea. Pleava. E drept că s-a schimbat şi felul de-a scrie, nu se mai caută nici talent, nici cultură.

– Care Tolstoi?
– Vrei să mă scoţi din sărite?! Cum care Tolstoi, Lev Nicolaevici, 1828-1910, cel de la Iasnaia Poliana, cu Război şi Pace, cu Anna Karenina, hai că mă enervezi!

– Pot să te întreb cu ce echipă ţii?
– Întreabă-mă! Mi-a rămas ceva pentru Rapid, Dinamo, Universitatea Cluj şi Oţelul, că ultima se află lîngă Brăila mea. Aş simpatiza şi cu Brăila, dar n-am cu cine. Marele port e zdrenţe.

Împăcarea cu Piţurcă
– „Naţionala”?
– L-am înjurat mereu pe Piţurcă, însă m-am schimbat şi nu-l mai înjur. Piţurcă e un tip, are personalitate. Nu-l scoţi dintr-ale lui. Mărturisesc c-a ajuns să-mi placă, să mă împac cu el. Apropo, tu de unde eşti?

– M-am născut la Periş şi am crescut la Giurgiu.
– În Giurgiu, ca şi la Brăila, nu poţi sta mai mult de-o oră fără să vrei să te sinucizi, aşa-i? Mi-e teamă că, din punct de vedere cultural, România e un pustiu. S-a înţelenit victoria.

– Ce victorie?
– Lasă că nu pricepi! Totul a decăzut sau decade şi nu cred să mai fie cale de întoarcere. Parcă şi tinerii îmbătrînesc azi mai iute, se ofilesc.

– E adevărat că i-ai bătut pe elevi în ziua morţii lui Stalin?
– Să-ţi povestesc mai întîi altceva. Exmatriculat de la Şcoala de literatură, dar cu Normala terminată şi cu 2 ani de filologie, nimerisem profesor suplinitor în comuna Largu, raionul Făurei, regiunea Galaţi. De, îmi descoperisem vocaţia de dascăl! Acolo m-au numit şeful comisiei de alfabetizare în satul Jugureanu dintr-o comună vecină, Ulmu. Parcurgeam călare vreo 12 kilometri şi mă chinuiam cu nişte babe. A durat puţin şi ştii de ce?

– Nu.
– După vreo cîteva zile, mi-au furat calul şi nu m-am mai dus pe jos.

La moartea lui Stalin
– Cum a fost cu Stalin?
– Ehe, cînd mor dictatori d-ăştia e frumos, atît că mor rar! Eram la Largu şi, cum se curăţase Tătucu, activistul de partid Costel Foamete ne-a ordonat nouă, cadrelor didactice, să-i aducem pe elevi de la internat la Căminul Cultural, unde se ţinea mitingul de doliu, plînşi, cu ochii umflaţi. Cum nu plîngeau, ne-am hotărît să-i batem, atît că ei erau mulţi, vreo 150, iar noi 7-8 şi nu pridideam. Aşa că i-am luat la palme din doi în doi, selectiv. Fiecare cu norocul lui.

– Radu Cosaşu…
– Stai să-ţi spun una şi cu Cosaşu. Cu ani în urmă, s-a oprit în buza unui maidan să se uite la cîţiva puştani care încinseseră un fotbal. Lîngă el, pe margine, a zărit un copil sprijinit în cîrje, fără un picior. Ce crezi că se întîmpla? Din cînd în cînd, ceilalţi se opreau şi-i dădeau mingea celui cu un singur picior să tragă şi el un şut. În inocenţa lor, copiii îşi împărţeau fericirea.

„Parcă şi tinerii îmbătrînesc azi mai iute”
– Generaţia dumitale…
– … s-a fumat. Noi am crescut în cultul clasicilor, despre care tinerii habar n-au. Nu mi-o lua în nume de rău, dar am impresia că tinerii de azi ne privesc cu indiferenţă, ba uneori ne şi urăsc. Parcă le-am fi făcut vreun rău.

– Nea Fane, ţi-e frică de moarte?
– Există cineva căruia nu-i e?

– Unii pretind că nu le e.
– Mint. Mie, ca să-l copiez pe Edgar Wallace, nu de moarte mi-e frică, mi-e teamă că mor. Sesizezi nuanţa?

– Nu prea.
– Înseamnă că ai început să osteneşti, aşa că du-te cu Dumnezeu, m-ai plictisit destul!

– Aş mai avea cîteva întrebări.
– Te înşeli, nu mai ai nici una. Soră, condu-l pe domnul să nu se rătăcească!

– Mulţumesc frumos şi scuze că ţi-am stricat siesta!
– Chiar ai de ce să te scuzi, şmechere!

FĂNUŞ NEAGU
Născut la Grădiştea de Sus, judeţul Brăila, într-o familie de ţărani, Fănuş Neagu e unul dintre cei mai importanţi scriitori români contemporani. Romancier („Îngerul a strigat”, „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe” etc.), dramaturg („Scoica de lemn”, „Paiaţa soseşte la timp” etc.), memorialist („Cartea cu prieteni” etc.), distins în mai multe rînduri cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Fost redactor la Scînteia tineretului, director al săptămînalului Ţara, al cotidianului Cronica română şi al Teatrului Naţional din Bucureşti. Membru titular al Academiei Române din 2001.

Comentarii (172)Adaugă comentariu

tirbuson (328 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 10:29

Cine zicea ca nea Ovidiu nu este jurnalist ?
O adevarata incantare acest un-doi cu Fanus Neagu.
Multa sanatate la toata lumea si Paste fericit !

Jointeru (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 10:31

Multumesc, inca de la ultimul interviu asteptam sa il aud pe maestru. Oviudiule, te invdiez sincer, te invidiez la granita cu ura, dar nu pot sa nu apreciez ca ai lasat intrebari de cateva cuvinte, ca l-ai adus din nou pe Fanus Neagu pe hartie ca ochii nostri sa poata sorbi inca metafore noi ce se lipesc de creierul mic.
Te invidiez ca ai stat acolo in fata omului cu ” un trandafir rosu in ceafa, cu un porumbel verde pe tampla si cu buzunarele pline de greieri”

Astept sa fii acolo si cand va lansa ultima carte si sa-l provoci sa zica asa minunat din limba asta pe care noi o stricam, o stricam pentru ca nu o vorbim.

Ce te urasc, Ovidiule.
Multumesc teribil pentru materialul asta!

fanu lu mocanu (85 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 10:37

nea ovidiu , ce distanta de la sablonul ala manelist cu „arbitru bricheta” la bijuteria de astazi!

max (2 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 10:45

As vrea sa apuc ziua cand sa nu gasesc nicun „superb” intr-o pagina de comentarii.
Atatia esteti, domnule…

IonutG (4 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 10:45

Excelet interviul, savuros chiar

Catalin (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 10:49

„Din cînd în cînd, ceilalţi se opreau şi-i dădeau mingea celui cu un singur picior să tragă şi el un şut. În inocenţa lor, copiii îşi împărţeau fericirea.” Am plans la replica asta ….

Alin (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 10:52

Senzational interviul. Felicitari!

tagore (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 11:02

SUPERB! o incantare …

TETELU (6 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 11:04

ASTA SPUNE TOT !!!

Niciodată n-au existat în România ataţi
analfabeţi! – Fanus Neagu

DORIAN (18 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 11:05

SUPER SI SUPERB … OAMENII TALENTATI NU MOR NICIOADATA DOMNULE FANUS NEAGU.
” Stai să-ţi spun una şi cu Cosaşu. Cu ani în urmă, s-a oprit în buza unui maidan să se uite la cîţiva puştani care încinseseră un fotbal. Lîngă el, pe margine, a zărit un copil sprijinit în cîrje, fără un picior. Ce crezi că se întîmpla? Din cînd în cînd, ceilalţi se opreau şi-i dădeau mingea celui cu un singur picior să tragă şi el un şut. În inocenţa lor, copiii îşi împărţeau fericirea.”

NO COMMENT .

rapidistularad (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 11:05

ne-ai facut inimile sa rada din nou cu acest interviu.sa ai dea dumnezeu sanatate maestrelui neagu cu care sunt nascut in acceasi zi 5 aprilie.

Sorin (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 11:07

Felicitari !
Un om deosebit,timpuri deosebite …..

CC (3 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 11:17

Superb, emotionant, extraordinar! Felicitari pentru interviu si Paste fericit!

ultras U (333 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 11:25

„Cel mai greu ii este omului sa se dezobisnuiasca de viata”….Nu pot sa spun decat ca mi-au dat lacrimile

romanu’ (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 11:29

VA ROG „OBOSITIL” CIT MAI DES CU PUTINTA PE MAESTRUL FANUS, ATIT CIT IL MAI AVEM PRINTRE NOI

Mihai (3 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 11:31

Da, domne! e altceva acest interviu. Parca ma simt mai inteligent citind aceste randuri, mi s-a si pus un nod in gat…. probabil cunoasteti sentimentul. Acum realizez imensa diferenta intre ei (batranii) si noi (epigonii). Mi-as fi dorit sa fiu mai in varsta sa prind acele vremuri. Ne-am saturat de superficialitate, de comercialitate de marketing …. vrem bucuria aceea a lui Dobrin, pe care eu n-am prins-o ….

chivu (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 11:38

Domnule Ioanotoaia,

De mult timp nu am mai citit un interviu interesant si de o asemenea calitate ca cel cu marele Fanus Neagu.
Din pacate azi este foarte adevarata intrebarea:unde ne sant scriitorii,ziaristii,fotbalistii,sportivii?
Imi permit sa va adresez rugamintea de a va putea citi in GS macar odata pe luna cu un interviu cu mari sportivi,sau despre mari sportivi: Iolanda Balas, Ivan Patzaichin, Emeric Jenei, Ion Voinescu , Cornel Otelea precum si Craiova Maxia ,Steaua 86, Arghesul lui Dobrin, Rapidul lui Niki Dimitriu, Dinamo lui Dumitrache , Clujul drului Luca etc.
Majoritatea suportorilor sportului de azi stiu foarte putin de mandria adusa de cei mkentionati mai sus noua Romanilo0r.

Va urez Sarbatori Fericite, sanate si sa avem ce citi in GS.

un neaos ardelean (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 11:41

Sanatate nea FANUS;putini din ziua de azi stiu sa se bucure de viata adevarata,iar apoi isi dau seama ca si-au irosit-o pe „nimicuri marunte”….Fie iertat MOPSUL imi povestea inaintea unui film cum a intrat el la facultate la PETROSANI…era din aceia pe care nu-i poti privi decit cu intelegere,ca pe niste copii nevinovati…
Tot mai multe valori „NE PARASESC” si ramine cu acesta „fantoma” de capitalism ,care nici macar NU E de adevaratelea,ci doar o infama copie romaneasca!!!

Remusinho (2 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 11:42

Foarte de acord cu cel de la pozitia 36. Cat despre interviul asta, nu stiu daca cuvintele isi au rost. Oare nu il putem clona pe Fanus Neagu?

tudorica ionel (2 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 11:43

Extraordinare cuvinte de maestru.Nu poate sa nu te faca sa te simti bine astfel de cuvinte.Sa ne traiesti mult timp deacum nea Fanus ca drepte cuvinte ai rostit.Sa dus era clasicismului , iar tinerii astazi sunt preocupati de iarba , discoteci , muzica si analfabeti.Iertatima dar un asfel de om trebue apreciat enorm cea ce fac si eu acum , imi scot palaria in fata lui si ii urez insanatosire grabnica ca sa-l putem auzi din nou.Nu vreau sa inchei inainte de ai multumi si lui nea Ovidiu pentru initiativa si deasemeni il salut cu respect.

SirEmiL (6 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 11:48

Superb, felicitari .

alex (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 12:00

multumesc…si Paste ferict!

Luca (2 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 12:06

Nichita Stanescu bun prieten cu d-nul Fanus Neagu , scria o ultima poezie :

Privind la frunza de platan,
Zmulsa de vint.
Pleoapa cazind peste cuvint,
Zmulgind ochiul si curgindul.
Odata cu gindul….

Un „Paste Fericit” d-lui Fanus Neagu , semnatarului articolului, iar romanilor sa se bucure de Paste.

Catalin (3 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 12:10

mandru ca sunt brailean.

sublim maestre, sarut mana!

Popa Iulian (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 12:12

Superb ,in sfarsit un interviu care scormoneste sentimente.Felicitari si la cat mai multe interviuri cu astfel de oameni.

Sorin (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 12:12

Ca sa vezi ca nici moartea nu-l mai sperie pe maestrul Fane ..are un umor fantastic, un om „biciuit” de viata care stie intotdeauna de ce merita sa mai traim. Jos palaria !!

nick (2 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 12:24

impresionante cuvinte mastre, sper sa mai vedem astfel de interviuri in presa, pacat ca se pierd marile valori romanesti si revin tot felul de analfabeti care dupa vorba dumitale nu stiu nici macar tabla inmultirii, asa e lumea de azi condusa de moguli analfabeti nu de valori si de talente, sa traiesti nea fane.Multa sanatate iti doresc

alex (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 12:28

da si nu,mii se pare mie dar da semne de senilatate domnu’ neagu,sa ii dea dumnezeu sanatate dar el este acum pe filmu lui , sunt multi prosti si acuma,dar n use compara cu prostia din era comunismului,oamenii di nziua de azi nu se lasa condusi de un singur om timpo de 20 de ani si apleaca capu’.stima si respect

sis (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 12:51

de exceptie; pentru un asemnea interviu, jos palaria

anonimus (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 12:58

aplauze pentru maestru………

rednyk (5 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 13:05

domnilor ziaristi.veniti cu scuza ca noi cititorii suntem de vina ptr mocirla din articolele dvs.v-as ruga pe toti sa cititi acest minunat interviu si comentariile cititorilor,si atunci va veti da seama probabil ca noi dorim cu totul altceva decat ******** voastre.datorita voua tinerilor le e mult mai cunoscuta e nefericita din braila decat fanus neagu tot din braila.multa sanatate maestre si scuze nea ovidiu ptr momente cand te-am acuzat ca dumneata ai inceput cu ******* de la procesul etapei!

Vali (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 13:05

Se zice ca, in rezerva sa de la Elias, maestrul a fost intrebat de cineva din personalul medical daca doreste sa-i aduca prajitura cu visine.
Acesta i-ar fi raspuns: mult mai buna ar fi fost o visinata!
Multa sanatate, ii dorim!

TETELU (6 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 13:08

Aşa că i-am luat la palme din doi în doi, selectiv. Fiecare cu norocul lui. – GENIAL !!!!

Cristian (9 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 13:23

Mai alex mai!!! Prostia din era comunismului zici? Cred ca habar nu ai cum era pe atunci. Ca sa faci o mica diferenta iti spun doar ca pe atunci majoritatea oamenilor stiau sa scrie. Corect vreau sa spun, ca de scris vad ca scrii si tu. Si sa citeasca. Carti vreau sa spun. Si inca ceva. Sa inteleaga ce scriu si ce citesc. Ca intotdeauna si peste tot sunt unii mai pregatiti, altii mai putin pregatiti, din pacate primii sunt mai putini si isi dau mai rar cu parerea. Sarbatori fericite la toata lumea!

daniel (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 13:33

Nea Ovidiu, se poate? L-ai supărat pe domnul Neagu cu lipsa matale de „fază scurtă”. Cum să nu ştii, domnule, care Tolstoi? A mai trecut şi-un car de ani peste dumneata. A, şi încă una, îmbibată de penibil: „F.N. – M-am născut la Periş şi am crescut la Giurgiu.
– În Giurgiu, ca şi la Brăila, nu poţi sta mai mult de-o oră fără să vrei să te sinucizi, aşa-i? Mi-e teamă că, din punct de vedere cultural, România e un pustiu. S-a înţelenit victoria.

O.I. – Ce victorie?
– Lasă că nu pricepi! Totul a decăzut sau decade şi nu cred să mai fie cale de întoarcere. Parcă şi tinerii îmbătrînesc azi mai iute, se ofilesc.” Despre victoria prostului gust care s-a înțelenit în România din cauza lipsei bunului gust, a decenţei, a educaţiei şi conştiinţei. Of, nea Ovidele, bag de seamă că ai mers cam obosit la interviul cu maestrul.
Altă boabă neagră pentru nea Ovidiu: „F.N. – Unii pretind că nu le e.
– Mint. Mie, ca să-l copiez pe Edgar Wallace, nu de moarte mi-e frică, mi-e teamă că mor. Sesizezi nuanţa?

O.I. – Nu prea.
– Înseamnă că ai început să osteneşti, aşa că du-te cu Dumnezeu, m-ai plictisit destul!”. Nea Ovidele, maestrul se referă la moartea intelectuală, care survine odată cu înaintarea în vârstă, aşa cum e datul pe pământ. Domnul Neagu este trist pentru că simte că neuronii se împuţinează drastic, ceea ce pentru o minte creatoare, obişnuită tot timpul să pistoneze, este echivalentul dramei absolute, a morţii intelectuale care te transformă dintr-un erudit într-o anonimă legumă. Ce poate fi mai tragic decât asta pentru Fănuş Neagu, o personalitate atât de plăsmuitoare? De asta mai auzim spunându-de că unii vor să moară în picioare, ca şi copacii.
În rest, un interviu inedit, savuros, cultural şi ager. Culmea, agerimea a fost dată de un om bolnav de neoplasm, şi nu de nea Ovidel.
Nu înţeleg de ce domnul Ioaniţoaia s-a pus voit într-o lumină proastă prin redarea acelor înţepături ale maestrului Neagu?

bulinho (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 13:45

Tudorica (pozitia 66), ma apuca groaza cand te vad cum scrii si ca pomenesti de analfabeti. Daca ti-ar citi comentariul Neagu cred ca ar fi ultimul dat de el.
Oricum, ne lipsesc oamenii de valoare din societatea noastra, oameni precum Marin Preda, Fanus Neagu, Stancu, Dinica, Coposu…
Astazi ne orientam dupa pseudovalori…

Abnaxus (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 13:54

Genial mosu, jos palaria

soso (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 13:54

Frumosii nebuni ai marilor orase,Pierdut in Balcani si altele sunt carti savuroase. Excelent interviu,cu raspunsuri spumoase ca si vinul de care este indragostit maestru.
Sarbatori Fericite si sanatate multa

Cornelius (14 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 13:54

Domnule Ioanitoaia,

va felicit pentru acest interviu, piesa grea in arhiva Dvs. Ce bine ar fi sa auzim cat mai des mesaje de acest gen , de la cei care mai sunt inca prezenti. Dupa mine este o mare arta se te strecori prin actualul „timp” cu scopul de ati gasi propria identitate, Adevarul este ca ne „tampim” intr-un ritm exponential…nici-o mirare ca foarte multi tineri sunt deja „spirituali” la pensie. Noua ne ne fura nimeni nici-un cal, pentru ca nu stim si nici nu vrem sa calarim…

frenando (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 14:01

pt.Alex-alexuta,imi pare rau pt.tine ca nu ai apucat timpurile care sa te determine sa apreciezi oameni de greutatea si cu spiritul lui FANUS NEAGU,putini dealtfel,si atunci si acum,cu toate astea incearca cel putin sa nu aduci comentarii lucrurilor si oamenilor despre care nu stii nimic.Paste fericit si tie si tuturor

stefan (8 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 14:01

Felicitari d-le Ioanitoaia pentru articol si o rugaminte, nu mai puneti generatia tanara la zid. Nu-s ei de vina pentru ce se intampla acum. Nu ei conduc tara, nu ei au votat legea invatamantului si chiar nu-si doresc doar discoteci, ***** si chiul. Domnul Neagu a crescut tineri la umbra sa? Cati? E usor sa arati cu degetul spre altii… Cum stiti si dvs. si cum stiu si eu, nici dl. Neagu n-a fost usa de biserica. Nici dansul n-a terminat facultatea… Asta nu inseamna ca nu are mari merite in cultura romaneasca. Si stiti ceva sa-i deie Dumnezeu sanatate d-lui Neagu dar eu nu cred ca romanii sunt prostii Europei. Sarbatori fericite la toata lumea.

Rapi (26 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 14:09

Daca as exprima ce simt cred ca tot as macula in vreun fel interviul. Ceva ce nu vom mai avea parte curand…

Ionica din Madrid (3 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 14:10

Superb si emotional. Aveti dreptate maestre in chestia cu analfabetii. Intradevar parca tinerii ambatranesc mai repede, dar ce e mai rau e ca la capitolul ,,monstrii sacri,, ramanem fara urmasi. Deocamdata mai sunt cativa in viata dar ne luam cu …..can-can-ul….si uitam de ei iar cand ne amintim de ei, ai trecem la capitolul ,,regretati,,. Frumos interviu, sper sa mai citesc si altele. Sanatate MAESTRE si sa ramai cat mai mult printre noi.

eugen (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 14:17

nu imi vine sa cred.ziarul asta in care incompetenta atinge un nivel incredibil, a publicat un astfel de articol? este cel mai bun articol citit pe site-ul acesta si nu cred ca voi mai avea ocazia anul acesta.asa ca nu ezit sa imi exprim admiratia pentru fanus neagu, unul din marii scriitori romani

yulzeted (5 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 14:17

ce frumusete ,cand vedem atata mizerie i jur

Ovidiu Ioaniţoaia (118 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 14:22

Mulţumesc pentru aprecieri, vă urez un Paşte Fericit tuturor! Cît despre eventuala mea subordonare faţă de Fănuş Neagu, am încercat să redau dialogul aşa cum a avut loc. În faţa verbului şi a vervei Maestrului, oricine s-ar fi simţit în poziţie de inferioritate.

Om (2 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 14:26

trist… dar adevarat

florin (6 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 14:26

in sfarsit am citit si eu CEVA in ziarul asta!

misu (234 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 14:29

Bai Daniel bai…chiar nu poti sesiza si tu ceva mai subtil decat ceea ce poti atinge cu mana? Chiar nu iti dai seama ca Ioanitoaia face special chestia asta? Cum poti sa crezi ca nu a auzit de Tolstoi sau nu se poate prinde la ce spune Fanus Neagu? E un procedeu…ca sa il provoace (in sensul bun desigur).

clasicu’ (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 14:32

Draga Daniel,domnul Ioanitoaia s-a pus deliberat intr-o lumina proasta pentru a stimula verva lui Neagu,de dragul articolului.E o nuanta prea fina ca sa o poti percepe tu.Jos palaria,domnule Ioanitoaia.

Comentează