Cavalerul greşelii

Dacă despre deciziile lui Balaj e de discutat în contradictoriu, Deaconu chiar n-are nici o scuză!

Să cădem de acord că există, simplificînd la maximum, două feluri de penalty-uri. Unele permit interpretări, în vreme ce altele sînt atît de evidente […]

Dacă despre deciziile lui Balaj e de discutat în contradictoriu, Deaconu chiar n-are nici o scuză!

Să cădem de acord că există, simplificînd la maximum, două feluri de penalty-uri. Unele permit interpretări, în vreme ce altele sînt atît de evidente încît elimină orice dubiu. Privind partidele de Liga I disputate în week-end, în prima categorie ar intra loviturile de la 11 metri date de Cristi Balaj la Galaţi, pentru Dinamo şi, ulterior, pentru Oţelul. După opinia mea, “centralul” a procedat corect în ambele situaţii. Perendija l-a împins pe Torje, iar Moţi l-a agăţat de tricou pe Axente, numeroasele reluări video prezentate pe GSP TV, la Recursul Etapei, înclinînd balanţa în favoarea lui Balaj.

Întrucît discutăm despre faze limită şi, implicit, despre hotărîri importante, au apărut şi păreri contrare celei de mai sus. Unii au apreciat că arbitrul s-a pripit indicînd punctul cu var deoarece, pasămite, Perendija abia l-a dezechilibrat pe dinamovist, iar ţinerea lui Moţi a durat doar cîteva secunde. Prudenţi, pînă şi aceştia l-au atacat pe Balaj cu jumătate de gură, recunoscînd că a avut acoperire regulamentară. Că s-ar fi impus ca băimăreanul să-i arate lui Andrei Cristea direct cartonaşul roşu, cu care se penalizează cotul aplicat în figura adversarului cu sau fără intenţie, e o altă poveste. Asta chiar i se poate reproșa lui Balaj, dar nu şi penalty-urile amintite. Pentru că un fault, fie mai puţin violent ori de scurtă durată, tot fault înseamnă şi trebuie sancţionat. Unde-i lege, n-ar trebui să fie tocmeală.

Sînt însă, spuneam, şi lovituri de la 11 metri la care nici măcar un arbitru începător n-are voie să închidă ochii, cazul celor pe care bucureşteanul Alexandru Deaconu a refuzat să le dicteze la Turnu Severin. Mai întîi împotriva Iaşiului şi apoi a Craiovei. În măsura în care pe marginea deciziilor lui Balaj putem emite judecăţi diferite, şi emitem, aici lucrurile-s clare: Deaconu e vinovat! De-a dreptul criminală, intrarea portarului ieşean Brăneț la Fl. Costea, pentru care sezonul s-a încheiat duminică , s-a văzut şi din avion. Doar Deaconu, altminteri unul dintre arbitrii noştri de frunte şi ecuson FIFA, a tolerat-o, cum va proceda şi cu faultul comis în careu de craioveanul Bărboianu asupra lui Cr. Constantin. Inexplicabil, în loc să acorde penalty şi să scoată cartonaşul roşu de fiecare dată, a lăsat jocul să curgă. S-a făcut că plouă. Nu s-a comportat ca un cavaler al fluierului, ci ca unul al greşelii, aşa că urmează să suporte consecinţele. De aşteptat că va plăti scump.