Ţînţarul

Pregătind ca la carte derby-ul cu Steaua, Ţălnar le-a închis gura celor ce s-au îndoit de el

Fireşte că succesul din meciul cu Steaua, care putea fi şi mai categoric, trebuie atribuit întîi şi întîi fotbaliştilor dinamovişti, superiori la absolut […]

Pregătind ca la carte derby-ul cu Steaua, Ţălnar le-a închis gura celor ce s-au îndoit de el

Fireşte că succesul din meciul cu Steaua, care putea fi şi mai categoric, trebuie atribuit întîi şi întîi fotbaliştilor dinamovişti, superiori la absolut toate capitolele. Afirmaţia nu scade însă din meritele antrenorului Cornel Ţălnar, cel ce a ales miercuri seara formaţia potrivită şi strategia adecvată. A arătat nu doar inspiraţie, ci şi CURAJ. Împotriva unei păreri mai largi, vehiculată pînă şi în loja oficială a “cîinilor roșii”, a îndrăznit să meargă pe mîna lui Dolha, gafeurul din partida cu CFR Cluj. Mai departe, i-a lăsat rezerve pe Adrian Cristea, pe D. Kone şi pe Fl. Bratu, ca să-l titularizeze pe tînărul Alexe, care avea să deschidă drumul spre victorie şi să se înscrie, alături de N’Doye şi de Andrei Cristea, printre cei mai buni jucători ai derby-ului.

În octombrie trecut, Ion Marin a optat pentru Arabia Saudită şi Ţălnar s-a întors a cincea oară în Ştefan cel Mare ca tehnician. Avizaţi că fusese scos în 2008 după nici o lună şi trimis la satelitul Dinamo II, destui au privit cu scepticism come-back-ul bărbatului de 52 de ani: “Uite la ăsta, a venit ca să aibă de unde pleca!”. Considerîndu-l pe cel poreclit Ţînţarul manta de vreme rea, chiar şi unii suporteri i-au minimalizat rolul. L-au socotit alibiul nașului Dinu şi portavocea lui Borcea. Numit ca să asculte, nu ca să decidă, ca să execute, nu ca să impună. Cum s-a ridicat problema succesorului lui, astăzi Andone, mîine Bölöni sau invers, mulţi s-au grăbit să parieze că Ţălnar va claca repede. Că nu va prinde finalul sezonului.

Iată însă că a rezistat. Ba şi, readucînd-o pe Dinamo în lupta pentru titlu, a dovedit pricepere, tact şi, în egală măsură, personalitate. Modest, şi-a văzut de treabă şi a ieşit rareori pe sticlă, convins că e mai important să munceşti decît să vorbeşti, judecată de ardelean născut la Bărăbanţ, în judeţul Alba. Altfel, s-a ferit să-i înfrunte pe diplomatul Badea şi, cu atît mai puţin, pe vulcanicii Borcea și Turcu. A zis ca ei, însă a făcut ca el. Vor spune unii că mă pripesc cu laudele, atrăgîndu-mi atenţia că, deşi a cîştigat la pas duelul cu eterna rivală din Ghencea, Ţălnar ar putea s-o încurce duminică la Galaţi, ceea ce ar schimba datele problemei. Nu-i exclus, orice e posibil în acest final nebun de campionat. Dar faptul că Ţînţarul a reuşit să stăpînească un vestiar capricios şi să gestioneze o atmosferă tensionată îl plasează pe lista tehnicienilor noştri valoroși, de încredere, de nădejde. Tocmai pentru că a absolvit cu brio încă un examen dificil, cei care-l mai iau la preţ de matineu se păcălesc! Cornel Ţălnar chiar e antrenor.