Recital roş-alb
Dinamo nu i-a lăsat nici o şansă Stelei şi a învins clar, cu stil
Aşa-numitul Derby de România a început aseară sub semnul furiei „cîinilor”. Numai că A. Cristea şi, în două rînduri, Alexe au irosit MARI OCAZII în primul […]
Dinamo nu i-a lăsat nici o şansă Stelei şi a învins clar, cu stil
Aşa-numitul Derby de România a început aseară sub semnul furiei „cîinilor”. Numai că A. Cristea şi, în două rînduri, Alexe au irosit MARI OCAZII în primul sfert de oră. Apoi partida s-a mai echilibrat, două echipe scurte şi motivate blocîndu-se reciproc, ba şi anulîndu-se.
Din start, s-a văzut însă cu ochiul liber că mijlocul Stelei e moale şi dezorientat, iar apărarea vulnerabilă. Atît în zona centrală, unde titularizarea lui Ov. Petre lîngă Parpas a adus un plus de înălţime, dar nu şi de siguranţă, cît şi pe banda dreaptă, teritoriu în care Alexe l-a pierdut pe drum pe Golanski de cîte ori a vrut. Spre sfîrşitul reprizei, Dinamo şi-a materializat SUPERIORITATEA din teren, mai multă mobilitate, rîvnă, inspiraţie, şi pe tabela de marcaj: golul lui Alexe a venit ca o consecinţă logică.
Sesizînd că linia sa mediană cară apă cu ciurul, punînd în pericol întreaga fază defensivă, Stoichiţă a schimbat la pauză. L-a introdus pe E. Baciu şi, renunţînd la Pleşan, l-a urcat pe Ov. Petre la locul lui. DEGEABA. Aspectul meciului a rămas acelaşi. Graţie unui efort colectiv remarcabil şi, punctual, unui N’Doye omniprezent, tot Dinamo s-a dovedit mai insistentă, mai directă şi eficientă în acţiuni. Eliminarea lui Golanski din minutul 66 a părut că încheie definitiv conturile şi chiar le-a încheiat.
Deşi steliştii, în disperare de cauză, au forţat şi cu patru atacanţi, roş-albii au reuşit, iarăşi logic, desprinderea prin A. Cristea după o nouă comicărie a lui Zapata. Astfel, fluierul final al lui Al. Tudor, arbitraj impecabil, a consfinţit o VICTORIE INDISCUTABILĂ, obţinută de trupa lui Ţălnar nu doar clar, ci şi cu stil. A cîştigat echipa mai omogenă, mai organizată şi mai vie, adică mai bună. Cu o clasă, dacă nu cu mai mult.