Răzvan, cu şi contra

Înfrîngerea cu Israelul le-a dat apă la moară contestatarilor selecţionerului. Întrebarea e cîtă dreptate au aceştia?

Scriam ieri că nu-i cazul să dramatizăm eşecul suferit la Timişoara, fie şi pentru că israelienii ne-au bătut şi în precedentele 3 întîlniri. În […]

Înfrîngerea cu Israelul le-a dat apă la moară contestatarilor selecţionerului. Întrebarea e cîtă dreptate au aceştia?

Scriam ieri că nu-i cazul să dramatizăm eşecul suferit la Timişoara, fie şi pentru că israelienii ne-au bătut şi în precedentele 3 întîlniri. În 1998 şi 1999 la Bucureşti, cu Iordănescu şi, respectiv, cu Piţurcă pe bancă, la fel şi în 2008 la Tel Aviv, din nou cu Piţurcă. Plecînd de aici, nu rezultatul ar trebui să ne îngrijoreze, ci evoluţia slabă a “tricolorilor”. Una lipsită de omogenitate, de orizont şi de nerv.

Atît în formula de start, cît şi în cea din final, cu 8 schimbări, “naţionala” a rămas datoare. În sensul că a vrut, nu i se poate imputa atitudinea. Ca realizări, s-a prezentat însă departe de aşteptări, dezamăgitor. Dovadă că, dintre cei 19 fotbalişti rulaţi, doar Pantilimon, Tamaş, Codrea, Florescu şi M. Niculae au fost notaţi de Gazetă cu 6, 8 au luat 5, iar Neşu, D. Niculae şi Marica chiar 4 În contextul unei prestaţii palide, am reţinut debuturile lui Florescu şi Deac, ambele promiţătoare. Deoarece n-a evoluat pe parcursul ultimelor 3 luni şi provine de la o formaţie anonimă dintr-o ligă daneză ultramodestă, în care Midtjylland (înfiinţată abia în 1999) ocupă locul 10 din 12 după 18 etape, Florescu a constituit o surpriză plăcută. Deşi n-a sedus, mai merită urmărit. În fond, acesta şi e scopul meciurilor amicale, să vezi, să verifici şi să tragi concluzii.

Înainte de a provoca polemici privind aşezarea, strategia etc., înfrîngerea li s-a potrivit ca o mănuşă contestatarilor lui Lucescu junior, acuzat în special pentru selecţie. Cum echipa care nu joacă e cea mai bună, aceştia i-au reproşat că i-a uitat, de pildă, pe Cernat, pe Bourceanu, pe C. Lazăr, pe Ad. Cristea, pe Szekely, pe Fl. Costea, ba şi pe Pulhac şi pe Sînmărtean Personal, apreciez că se încăpăţînează fără rost cînd refuză să-l convoace pe Fl. Costea, mai ales că Marica şi D. Niculae nu mai găsesc de la un timp drumul spre poarta adversă. Dar nici nu omit faptul că Răzvan Nnu i-a putut folosi miercuri, din varii motive, pe Săpunaru, pe Chivu, pe Galamaz, pe Raţ, pe Şt. Radu, pe Ghioane (introdus 6 minute), pe Apostol, pe Cr. Tănase, pe Varga şi pe Mutu. Cu ei în teren, e de presupus că “naţionala” ar fi arătat altfel. Măcar ar fi jucat ceva.

Nu-i exclus ca unii să mă considere un conservator. Poate că nu greşesc. Oricum, aşa cum m-am numărat printre puținii apărători ai lui Piţurcă în momentul în care, după Europenele din 2008, suporterii îl somau să demisioneze, mă declar acum de partea lui Lucescu. Admit că unele dintre opţiunile sale par ori chiar sînt discutabile, ceea ce nu mă împiedică să afirm că trebuie să-i acordăm credit. Încearcă să-şi facă treaba, doar că, din păcate, nu prea are cu cine. Valorile fotbalului nostru s-au rărit, iar campionatul intern e plin de străini, însă despre asta vom mai vorbi.