Istorie repetată
Fără cîţiva titulari, în frunte cu Chivu, „naţionala” s-a predat uşor în faţa echipei Israelului
În general, meciurile amicale nu oferă cine ştie ce. Nu aştepţi mare lucru de la ele şi nici nu dau. La fel s-a întîmplat şi […]
Fără cîţiva titulari, în frunte cu Chivu, „naţionala” s-a predat uşor în faţa echipei Israelului
În general, meciurile amicale nu oferă cine ştie ce. Nu aştepţi mare lucru de la ele şi nici nu dau. La fel s-a întîmplat şi la Timişoara, unde echipele României şi Israelului s-au complăcut, îndeobşte în prima repriză, într-o dispută ANOSTĂ, de luptă, însă cu puţine realizări. În privinţa „tricolorilor”, era greu de crezut că ei vor impresiona din moment ce, silit de numeroase indisponibilităţi, Răzvan Lucescu n-a ales ce ar fi vrut, ci ce i-a rămas. Ca atare, a trebuit să improvizeze, ceea ce s-a văzut pe teren şi, deopotrivă, pe tabela de marcaj.
Din păcate, în afara atitudinii, adică a ambiţiei, a presingului şi a insistenţei, băieţii noştri n-au arătat nimic. NIMIC, NIMIC. Le-au lipsit omogenitatea şi inspiraţia, din care cauză, în ciuda perioadelor de dominare, şi-au creat rare situaţii de gol, singura notabilă fiind ratată de Marica. Logic, ei au forţat spre final, cînd Răzvan a schimbat, ca la hochei, întreaga linie de atac, însă degeaba. Astfel, oaspeţii şi-au trecut în cont o victorie meritată, chiar dacă scorul de 2-0 poate fi socotit exagerat.
Aşadar, istoria se repetă, obligîndu-ne să consemnăm al patrulea eşec la rînd suferit în faţa israelienilor. Să nu ne pierdem însă calmul şi să-l transformăm într-o dramă! Amendînd un joc LIPSIT DE ORIZONT, fără idei şi fără spaţii, să reţinem debuturile încurajatoare ale lui Florescu şi Deac. Corect, nici unul dintre aceştia n-a sedus, dar nici n-a dezamăgit. Probabil că ei nu şi-au cîştigat tricourile de titulari, dar tot au cîştigat ceva aseară, dreptul de a mai fi chemaţi la lot. Voi reveni.