Un străin la CCA?

Dacă tot am adus cavaleri ai fluierului de peste hotare, de ce n-am pune un străin să-i conducă pe arbitrii români? 

Am scris că Augustus Constantin a greşit foarte grav în partida Dinamo-Craiova, impardonabil. Am cerut să fie oprit de […]

Dacă tot am adus cavaleri ai fluierului de peste hotare, de ce n-am pune un străin să-i conducă pe arbitrii români? 

Am scris că Augustus Constantin a greşit foarte grav în partida Dinamo-Craiova, impardonabil. Am cerut să fie oprit de la delegări, ceea ce nu mă împiedică să afirm că suspendarea lui pînă la finalul Ligii I, practic, pe 16 etape, e forţată, chiar ilegală. Din motiv că Regulamentul de Organizare şi Desfăşurare a Activităţii Arbitrilor prevede, la articolul 2.2, o suspendare între 3 și 4 etape, nu mai multe, pentru neacordarea unei lovituri de la 11 metri. Unde-i lege, echivalentul RODAA pentru cavalerii fluierului, n-ar trebui să existe abuzuri, dar iată că mai există! Întrucît vîlceanului i s-a imputat doar faza cu penaltyul şi cu eliminarea, nu şi maniera, în general corectă, sancţiunea amintită apare ca exagerată, trasă de păr. Scuzaţi comparaţia, ca şi cum unul care a furat un scuter ar primi 15 ani de închisoare! 

Să nu ne prefacem că nu ştim ce s-a întîmplat. Actualul preşedinte al CCA, Ioan Igna, s-a grăbit să-l radă pe Augustus ca să calmeze spiritele, dar mai ales ca să-şi salveze pielea, să-şi păstreze postul. A urmărit să-l mai domolească pe Mititelu după ce acesta începuse să-l acuze de legături mai vechi şi mai noi cu Dinamo! Într-adevăr, Igna a fost un mare arbitru şi e socotit un tip serios. Dar slab şi influenţabil, de unde şi temerea că nu va reuşi să scoată arbitrajul dintr-un impas ilustrat, printre altele, de amănuntul că din ce în ce mai numeroși “centrali” şi asistenţi, supuşi unor presiuni imense, au ajuns să meargă la meciuri cu frica-n sîn!

Ulterioară mandatului unui Vasile Avram care şi-a atins scopul de a-şi promova fiii, instalarea lui Ioan Igna poate fi considerată un pas înainte, numai că mic, mărunt. O rezolvare de moment, nu de durată. Conform specialiştilor în domeniu, dar şi unor arbitri, cea mai bună soluţie ar fi rechemarea lui Ion Crăciune sau a lui Aron Huzu, mutări însă imposibil de realizat. De primul, opozant declarat al FRF, Mircea Sandu nici măcar nu vrea să audă, în vreme ce, demisionar înaintea păgubitoarei numiri a lui Avram, celălalt s-a întors la Sibiu şi nu dă semne că l-ar mai interesa funcţia.

Plecînd de aici, nu-s singurul care întreabă de ce, dacă tot am apelat la arbitri de-afară, variantă pe care destui o susţin şi azi, n-am aduce şi la şefia CCA un străin, care să se bucure de credibilitate, pe care cluburile să nu-l poată contacta şi, cu atît mai puţin, manevra? Probabil că s-ar găsi amatori la un salariu de 4-5 mii de euro pe lună, o bagatelă pe lîngă sumele cheltuite cu brigăzile de peste hotare invitate din cînd în cînd să oficieze în Liga I. Nu mă îndoiesc că ideea li se pare unora fantezistă. Dar în cazul în care, de exemplu, scoţianul Robert Valentine ori maghiarul Sandor Puhl, foşti reputaţi cavaleri ai fluierului şi observatori UEFA retrași de curînd din orice activitate, ar accepta o asemenea propunere, arbitrajul românesc s-ar elibera de scandaluri şi de suspiciuni. Ar avea numai de cîştigat.