Ce ploaie vine de la Cluj!

Deşi nu-i timpul verdictelor, CFR pare cea mai puternică dintre pretendentele la titlu

CFR nu numai că a cîștigat la Urziceni, dar a şi cîștigat pe merit. Deşi n-a fost detaşat peste Unirea, a avut un plus de pragmatism, calitate […]

Deşi nu-i timpul verdictelor, CFR pare cea mai puternică dintre pretendentele la titlu

CFR nu numai că a cîștigat la Urziceni, dar a şi cîștigat pe merit. Deşi n-a fost detaşat peste Unirea, a avut un plus de pragmatism, calitate ce n-a surprins în condiţiile în care pe banca ei stă un italian. Luni, principala armă a Clujului a constituit-o linia mediană, animată de Culio şi de Mureşan. Şi defensiva, cu un Nuno Claro impecabil, a funcţionat ceas, oarecum normal din moment ce discutăm despre apărarea care a primit în 18 etape doar 10 goluri. În atac, Y. Kone nu şi-a regăsit încă forma din toamnă, numai că foarte tînărul Traore, autorul unicului gol al partidei, a interpretat perfect rolul ivorianului. Lîngă aceştia, Deac a muncit cu rîvnă şi cu folos, de unde opinia, din ce în ce mai des auzită, că Răzvan Lucescu ar trebui să-i acorde mai multă atenție.

N-o practica garnitura de pe Someş fotbalul cel mai spectaculos, însă joacă unul foarte eficace. E puternică şi echilibrată, ştie şi să aştepte, dar şi să forţeze. Și cînd nu impresionează, tot învinge. Acceptînd că e prematur de dat verdicte, îndrăznesc să scriu că, dintre candidatele la victoria finală, CFR pare cea mai îndreptăţită să viseze la titlu. Clar, nu s-a desprins întîmplător în fruntea clasamentului.

Cred că mai pot îndrăzni ceva. Să afirm că ordinea din teren se datorează lui Mandorlini, iar liniştea lui Paszkany şi lui Mureşan. Spre deosebire de alţi finanţatori, Paszkany s-a ferit de scandaluri şi şi-a văzut de treabă. Nu cunosc cîţi bani mai are şi nici nu mă interesează. De reținut însă că deunăzi și-a permis să i-l sufle lui Dinamo pe brazilianul Leonardo. Şefii Clujului au vorbit mai puţin decît alţii, dar au făcut mai mult, inclusiv în materie de transferuri. Iată că, în ciuda despărțirii de fîșnețul Dubarbier, CFR nu arată c-ar fi slăbit, un argument fiind acela că ex-căpitanul ei, Tony, e în pericol să ajungă rezervă! De tras concluzia că Mandorlini dispune de o echipă straşnică, dar și de un lot valoros, capabil să ducă la drum lung.

La rîndu-i, deşi înfrîntă acasă, Unirea n-a dezamăgit. Campioana pare însă nu doar ușor obosită, ceea ce e logic, ci şi mai apatică, ceea ce nu mai e. În măsura în care Levy a ales tactica mingilor lungi şi pe sus din pricina gazonului, ea nu s-a dovedit cea mai inspirată. Mi-e greu să susţin că se simte absenţa lui Dan Petrescu deoarece, după 0-1 de la Liverpool, am susţinut altceva. Dar nu-i exclus ca tocmai exigenţa Bursucului, vecină cu milităria, să le lipsească lui Galamaz et Comp. Oricum, Unirea rămîne o formaţie ce nu şi-a spus ultimul cuvînt. A pierdut o bătălie, nu războiul.