Lippi de Ghencea

Cei ce-l confundă pe antrenorul Stelei cu patronul acesteia se află în eroare!

Cînd a acceptat prompt, în miez de noapte, oferta lui Gigi Becali, Stoichiţă a fost convins că riscă. Urmînd să colaboreze cu un patron băgăreț, imprevizibil şi […]

Cei ce-l confundă pe antrenorul Stelei cu patronul acesteia se află în eroare!

Cînd a acceptat prompt, în miez de noapte, oferta lui Gigi Becali, Stoichiţă a fost convins că riscă. Urmînd să colaboreze cu un patron băgăreț, imprevizibil şi guraliv, a calculat însă, şi n-a calculat rău, că o ședere la Steaua, fie şi scurtă, foloseşte oricărui tehnician. Prinde bine la CV. Apoi a trecut la treabă şi, luînd echipa de pe locul 5-8, a dus-o pe 1-3. bilanţ pozitiv, 24 de puncte în 11 meciuri, dintre care unele dificile afară, la Braşov, la Timişoara, la Craiova etc. Nu însă şi strălucitor, de vreme ce s-a pierdut calificarea în primăvara europeană. Deşi a găsit obiectivul parţial compromis, cel supranumit Lippi trebuie să-şi impute nefericitul 1-1 de la Tiraspol.

Nu pretind că Stoichiţă e un foarte mare antrenor. Unii afirmă că mai are mult pînă acolo, alţii că are mai puţin, putem discuta. Cred însă, chiar cred, că trebuie considerat un tip de succes. Cu o minte ca briciul, ştie ce vrea şi, în general, realizează ce şi-a propus. Dovadă că, fără să aibă impresar, a ajuns să lucreze din Panama în Armenia şi din Cipru în Kuweit. Şi nu oricum, ci pe bani frumoşi. Cu atît mai tare merită apreciat cu cît n-a fost un superfotbalist.
Acum, numărul celor care nu încetează să-l înjure pe Stoichiţă, reproşîndu-i c-ar fi ecoul lui Gigi, dacă nu sclavul şi unealta lui, s-a mai redus. Probabil că au înţeles şi rebelii că Lippi mai degrabă a mimat subordonarea. Şi dacă a zis ca Becali, spre a-i lăsa acestuia senzaţia că taie şi spînzură, n-a făcut ca el. L-a aprobat mereu, dar în majoritatea cazurilor l-a amăgit. I-a vîndut iluzii.
Doriți exemple? L-a titularizat pe Zapata înaintea lui Tătăruşanu, preferat de Bergodi, ba l-a și menţinut în ciuda gafei monumentale din returul cu Sheriff. L-a reactualizat pe Pleşan, pe care finanţatorul nu se sfiise să-l repudieze. A mers curajos pe mîna lui Szekely, şi el contestat din loja oficială. Nu l-a exclus din lot pe polonezul Grzelak, ţinta criticilor şi ironiilor lui Gigi. Dar cel mai important cîştig obţinut în lupta surdă cu latifundiarul, încleştare la care se expune inevitabil orice antrenor al Stelei, a însemnat transformarea lui Rada. Graţie flerului și insistenței lui Lippi, Rada a devenit dintr-un proscris, împrumutat la CS Otopeni şi chiar scos la licitaţie, un jucător de bază, constant şi eficient, unul dintre remarcaţii sezonului.
Oprindu-mă aici, consider că greşesc aceia care pun semnul egalităţii între antrenorul şi patronul formației roş-albastre. Pentru că fiecare om e alt om, dar şi pentru că, neoprindu-se din fluierături, îl nedreptăţesc pe Stoichiţă. Vorba lui Văcăroiu, părerea mea.