Cimitirul elefanţilor

Dinamo e în pericol de a demonstra că n-a învăţat nimic din propriile-i erori!

Am mai scris despre obiceiul lui Dinamo, nefericit, de a-şi lua înapoi jucătorii pe care i-a dat la export. Parcurgînd actualul lot, Tamaş, Moţi, Zicu, Bratu, […]

Dinamo e în pericol de a demonstra că n-a învăţat nimic din propriile-i erori!

Am mai scris despre obiceiul lui Dinamo, nefericit, de a-şi lua înapoi jucătorii pe care i-a dat la export. Parcurgînd actualul lot, Tamaş, Moţi, Zicu, Bratu, Marius Niculae şi Claudiu Niculescu ilustrează afirmaţia de mai sus. Ar mai confirma-o Lobonţ şi Dănciulescu, reîntorşi din Italia şi, respectiv, din China, numai că ei s-au transferat între timp. Tocmai pentru că tema e ceva mai veche, nu mai repet că şefii “cîinilor”, exagerat de sentimentali, au greşit în multe cazuri. Practic, au confundat devotamentul faţă de club cu posibilitatea unora dintre fotbaliştii repatriaţi de a mai face performanţă. Nu în ideea că n-ar mai vrea, ci în aceea că, oricît s-ar strădui, nu mai pot ca altădată. Nu-i mai ţin picioarele.

Înainte de a întreba de ce-au fost reîncadrați atîția jucători, întrebarea ar fi de ce li s-a îngăduit să plece? Într-adevăr, Lobonţ, Dănciulescu sau Florentin Petre meritau lăsaţi să meargă la salarii mai mari. Serviciile aduse de-a lungul vremii trebuiau recompensate. De cîţiva însă, în primul rînd de Mărgăritescu, Dinamo s-a despărţit cu nepermisă uşurinţă. Pe motiv că nu l-a înghiţit Rednic, acţionarii l-au sacrificat pe Mărgăritescu ca să-i facă pe plac antrenorului, de parcă Puriul urma să rămînă în Groapă pînă la adînci bătrîneţi! Ar mai fi de discutat şi aspectul material al acestor operaţiuni, din care clubul, vînzînd scump şi cumpărînd ieftin, a ieşit de regulă pe plus, dar nu-i momentul să intrăm în detalii. Eventual, cu alt prilej.

Deschid iar subiectul deoarece se aude că Dinamo ar intenţiona să-i readucă pe Lobonţ, pe Dănciulescu, pe Florentin Petre şi chiar pe Giani Kiriţă, care va împlini în martie 33 de ani! Poate că unii nu şi-au spus încă ultimul cuvînt, mai ales Lobonţ, însă e greu de crezut că restul, cu precădere Kiriţă, vor reuşi să se mai ridice la nivelul pretenţiilor unei grupări cu obiectivele celei roş-albe. Tot respectul pentru ce-au reprezentat cei menţionaţi în istoria lui Dinamo, dar şi asta e altă poveste.

În măsura în care se va întîmpla aşa, deşi suporterii speră să fie doar un zvon, vom mai căpăta o dovadă că fotbalul nostru se încăpăţînează să nu înveţe din propriile-i erori, că refuză să vadă pădurea din pricina copacilor! Dar şi una că Dinamo riscă să se transforme, dacă nu s-a şi transformat, într-un cimitir al elefanţilor.