Tamaş, alege!
De ce ar trebui socotiţi şefii lui Dinamo la fel de vinovaţi ca şi jucătorii de parcursul neconvingător al echipei? Încercînd să-l apere pe Tamaş, Dinu apreciază că pasa neagră a acestuia ar fi determinată şi de faptul că […]
De ce ar trebui socotiţi şefii lui Dinamo la fel de vinovaţi ca şi jucătorii de parcursul neconvingător al echipei?
Încercînd să-l apere pe Tamaş, Dinu apreciază că pasa neagră a acestuia ar fi determinată şi de faptul că nu mai e chemat la echipa naţională. Pasămite, de-aia ar suferi şi ar gafa. În ciuda respectului pentru Mister, adevărată enciclopedie fotbalistică, l-aş contrazice. Pentru că n-ajungi la „naţională” ca să confirmi la club, ci invers. Iar neconvocarea lui Tamaş se justifică în condiţiile în care fundaşul dinamovist a evoluat cînd bine, cînd prost. Nu i se pot contesta talentul şi valoarea, dar ar trebui să le probeze în mod constant. Degeaba ai voce dacă nu cînţi.
Duminică, a comis-o din nou. Înaintea derby-ului cu Rapid, cînd a chefuit toată noaptea în cantonament!!!!, dar şi în timpul partidei. Atît în faza în care, scăpîndu-l din marcaj pe Herea, i-a înlesnit lui Al. Ioniţă să deschidă scorul, cît şi, mai ales, în pauza meciului. Deranjat că antrenorul Ţălnar a îndrăznit să-l admonesteze, a refuzat să intre pe teren în repriza secundă! Se cunoaşte că nu-i la prima abatere. Acum a reuşit să-l scoată însă din pepeni chiar şi pe Badea, un tip ce-şi pierde mai rar cumpătul. Dar şi cînd şi-l pierde, e de rău, aşa că pe Tamaş îl pîndeşte o sancţiune dintre cele mai aspre. Mergînd pînă la excluderea din lot.
Ar fi momentul, dacă nu cumva a şi trecut, ca şefii din Ştefan cel Mare să priceapă că toleranţa de care au dat mereu dovadă nu duce la nimic bun. Din pricina ei, acţionarii trebuie socotiţi la fel de vinovaţi ca şi jucătorii de parcursul neconvingător al formaţiei roş-albe în campionat şi în Euroligă. Apropo, întreabă şi se miră suporterii, cine răspunde pentru faptul că Tamaş a putut să petreacă la Săftica pînă în zori?!
Cum stau lucrurile la alţii? De pildă, Ferguson l-a ironizat pe arbitrul întîlnirii cu Sunderland. Nu l-a jignit, i-a reproşat doar că n-a fost într-o formă fizică deosebită. Repede însă, cît e el de Sir şi a cîştigat de două ori Champions League, iar titlul în Anglia de 11, managerul lui Man Utd şi-a pus cenuşă-n cap. S-a grăbit să-şi ceară public scuze şi să promită că se va stăpîni pe viitor. Deunăzi, Lahm, fundaşul lui Bayern, s-a apucat să critice politica de transferări a grupării bavareze. Întrucît a încălcat regulamentul de ordine interioară, va fi amendat cu 50.000 de euro! Clar, la alţii, adică într-un fotbal guvernat de legi ferme, dar şi respectate cu sfinţenie, cel care greşeşte suportă consecinţele. Plăteşte.
Trist e că, deşi iertat în numeroase rînduri, Tamaş nu s-a potolit, părînd convins că ieşirile în decor i se vor înghiţi la nesfîrşit în numele vîrstei, căci abia a împlinit 26 de ani. Atît că, dacă iartă multe, tinereţea nu iartă orice. Tocmai de aceea, cît nu e prea tîrziu, s-ar cuveni să ia aceste rînduri ca pe un îndemn şi ca pe o ultimă şansă. Îi rămîne lui să aleagă, se cuminţeşte sau piere pe mîna lui!