Vai mama noastră!
Cînd sîrbii ne-au scos fotbalul din cap, chiar e momentul să realizăm cine sîntem şi cît putem
Antrenorul oricărei formaţii învinse cu 5-0 e vinovat, deci e şi Răzvan. Nu atît pentru selecţie, deoarece pe marginea ei se poate discuta […]
Cînd sîrbii ne-au scos fotbalul din cap, chiar e momentul să realizăm cine sîntem şi cît putem
Antrenorul oricărei formaţii învinse cu 5-0 e vinovat, deci e şi Răzvan. Nu atît pentru selecţie, deoarece pe marginea ei se poate discuta la infinit, cît pentru lipsa de inspiraţie şi pentru excesul de încredere. Chiar acceptînd că echipa care n-a jucat devine automat cea mai bună în varianta unui eşec umilitor , tot trebuie să-i reproşăm selecţionerului cîteva lucruri.
Anunţată ca fiind de conjunctură, de avarie, varianta cu Maftei pe post de fundaş dreapta s-a transformat într-una de durată şi, iată, ineficientă. Răzvan n-a nimerit-o cu Ad. Cristea, pe care s-ar fi impus măcar să-l schimbe mai repede, după cum nici Varga n-a adus explozia scontată. Veţi zice că Lucescu junior a defilat cu ce-a avut, cu nişte jucători modeşti prin comparaţie cu adversarii de sîmbătă, ba şi blazaţi, dar a fost numai atît? Răspunsul e nu. Crezînd prea tare în capacităţile băieţilor lui, pe care i-a şi tratat cu o îngăduinţă prost înţeleasă şi exploatată de aceştia, Răzvan a îndrăznit la Belgrad mai mult decît era cazul. În loc să-şi ţină trupa la cutie ca la Paris, selecţionerul s-a vrut mai agresiv şi, ca atare, s-a descoperit, s-a expus. Fireşte că e recomandabil să ataci, să încerci să faci tu legea, însă trebuie să te şi întrebi dacă ai mijloacele necesare? Înaintea altora, s-ar fi cuvenit ca Răzvan să ştie de ce-s în stare Chivu et Comp. şi, din păcate, n-a demonstrat că ştie. De data asta, a cîntărit greşit.
Lipsa lui de inspiraţie s-a suprapus peste cea de valoare şi, mai trist, de angajament a „tricolorilor”. Net depăşiţi în viteză, mai scunzi şi mai firavi, jucătorii noştri n-au reuşit să cîştige nici un duel unu contra unu. Întrucît nici nu s-au omorît cu firea, în frunte cu Mutu, deşi acesta a iniţiat puţinele acţiuni mai periculoase, n-au putut evita ruşinea de pe „Maracana” belgrădeană. Înfrîngere care are însă, în opinia mea, şi o parte pozitivă, în sensul că ar trebui să sune alarma, să ne trezească la realitate!
Într-un moment în care sîrbii ne-au bătut ca pe covoare, cel mai simplu e să înjuri. Să-l acuzi pe Coman că n-a salvat nici o minge, să-l bănuieşti pe Chivu că a forţat eliminarea pentru a sări meciul cu Feroe de la Piatra-Neamţ, dar şi pe Mutu, să-ţi aminteşti că Ad. Cristea a irosit unica noastră ocazie de gol, să-l ironizezi pe inexistentul Marica etc. Dar şi să te legi, obligatoriu, de conducătorii din Federaţie, din Ligă şi de la cluburi, care au tras permanent în jos fotbalul românesc şi l-au dus într-o înfundătură. Acolo unde „naţionala” de juniori a încasat-o de la Scoţia cu 3-0, iar cea de tineret de la Letonia, nu vă miraţi!, de la Letonia cu 5-1!!!!
Doar înjurînd şi căinîndu-ne vai mama noastră!, nu rezolvăm însă nimic. Normal e să mergem mai departe pe mîna lui Răzvan, fără a-i cere însă numai lui, ori cu precădere lui, să găsească ieşirea din tunel. Altfel zis, să scoată castanele băgate în foc de alţii. Atît timp cît vom continua să ne furăm căciula singuri şi să ne amăgim că sîntem mai puternici decît sîntem, vom trăi în trecut. Ne vom aminti cu mîndrie de isprăvile Generaţiei de Aur, evocînd victoriile obţinute de Hagi, Gică Popescu, Răducioiu şi ceilalţi. A venit momentul să privim adevărul în ochi şi, văzîndu-ne limitele şi defectele, s-o luăm de la zero, puşi pe construcţie, nu pe scandal. Altminteri, nu vom recuceri niciodată poziţiile pierdute. Am ajuns rău, dar nu-i exclus să ajungem şi mai rău.