Întoarcerea Armeanului

După o pauză de 7 ani, Florin Halagian revine la o formaţie din Liga I

Florin Halagian a fost un jucător serios şi atît. Ca tehnician, a dat însă lovitura din primul foc: abia retras de pe teren, a luat […]

După o pauză de 7 ani, Florin Halagian revine la o formaţie din Liga I

Florin Halagian a fost un jucător serios şi atît. Ca tehnician, a dat însă lovitura din primul foc: abia retras de pe teren, a luat în 1972 titlul cu FC Argeş. Cum avea 33 de ani, a rămas cel mai tînăr antrenor din istoria modernă a fotbalului nostru uns campion. A recidivat în 1979, după acel memorabil 4-3 cu Dinamo din Groapă, meci pe parcursul căruia inconfundabilul Dobrin a oferit un încîntător recital de virtuozitate.

Mai tîrziu, Prinţul din Trivale va declara:  “Nu ştiu dacă Armeanul m-a iubit cu adevărat, dar m-a înţeles ca nimeni altul, asemenea unui frate mai mare. Scoţînd untul din mine şi din ceilalţi, scotea tot ce-aveam mai bun în noi!”. Aşa i s-a şi dus lui Halagian buhul că e un tip foarte dur, care foloseşte biciul, nu zahărul.

A mai obținut un titlu şi cu Dinamo, în 1992, ba încă la capătul unui sezon terminat de “cîini” fără înfrîngere. I s-ar mai fi cuvenit şi cel al Stelei din 1985, numai că atunci, deşi formaţia roş-albastră conducea în clasament cu 12 puncte din 14 posibile, s-a trezit dat afară înaintea etapei a 8-a! Gurile rele afirmă că, obişnuit să nu-i sufle nimeni în ciorbă, regretatul Ion Alecsandrescu s-a străduit să scape de un antrenor dornic să fie el vioara întîi. A reuşit, dar contribuţia lui Halagian la formarea echipei care va cîştiga Cupa Campionilor Europeni în 1986 e imposibil de ignorat. La sugestia Armeanului, au ajuns în Ghencea, printre alţii, Duckadam, Iovan și Piţurcă, pentru ca el însuşi să-i aducă de la Scorniceşti pe Bumbescu, pe Bărbulescu şi pe Radu II.

Reamintindu-şi că a lucrat, pe lîngă Craiova, Național, Bacău, Braşov, Piatra Neamţ etc., şi la FC Olt şi Victoria, desfiinţate după Revoluţie, destui strîmbă din nas cînd vine vorba despre Halagian. “Antrenorul puterii”, ironizează ei şi, într-un fel, întemeiat. Noile generaţii nu trebuie să-şi imagineze însă că, liberi să aleagă orice antrenor, mahării epocii ar fi ales unul lipsit de calităţi. Dimpotrivă, fiind cruzi, dar nu și proşti, căutau să-l pună pe cel mai bun. În măsura în care, bucurîndu-se de unele privilegii, omului Halagian i s-ar mai putea reproşa ceva, profesionistului cu acelaşi nume nu i se poate imputa nimic. Ultimul şi-a văzut de treabă, de meserie.

N-aş fi scris aceste rînduri dacă Armeanul, care va împlini 71 de ani în martie 2010, nu şi-ar fi părăsit deunăzi locul tihnit de consilier la FRF spre a reveni în actualitate. După o întrerupere de 7 ani, în care a preferat să-şi plimbe nepoatele, Halagian a cedat rugăminţii lui Jean Pădureanu de a încerca s-o salveze pe Gloria Bistriţa de retrogradare. Prieteni de-o viaţă, cei doi au făcut multe lucruri frumoase, dar şi multe şmecherii. Recunoscînd că a patronat vreme îndelungată Cooperativa, Lordul s-a potolit şi pare cuprins de remuşcări. Se căieşte. Conștient că nu mai ține nici cu blaturile, nici cu reciprocităţile, a apelat în disperare de cauză la vechiul său amic.

Greu de anticipat dacă Halagian va izbuti să redreseze o corabie ameninţată cu naufragiul, una pe care nu puţini o vor înecată, ca pedeapsă pentru coţcăriile de odinioară. Cînd majoritatea consideră că a trecut timpul tehnicienilor cu abac, înlocuiţi de cei dotați cu laptop, s-ar putea însă ca experienţa şi flerul Armeanului să le ofere o surpriză. Asta şi în ideea că lui Florin Halagian nu i-a plăcut niciodată să piardă.