Răzvan şi contestatarii

Egalul cu austriecii a demonstrat iar că nu ştim să atacăm!

Faptul că meciul cu Austria s-a jucat pe un gazon atît de prost încît unul dintre tuşieri şi-a sucit glezna ar trebui să ne facă să roşim. Înainte de […]

Egalul cu austriecii a demonstrat iar că nu ştim să atacăm!

Faptul că meciul cu Austria s-a jucat pe un gazon atît de prost încît unul dintre tuşieri şi-a sucit glezna ar trebui să ne facă să roşim. Înainte de orice, s-ar cuveni să ne îngrijoreze însă evoluţia modestă a “tricolorilor”. Pentru că s-a dovedit iar că băieţii noştri, care n-au cîştigat nici una dintre cele 4 partide disputate acasă în actualele preliminarii , nu sînt capabili să exploateze avantajele ce decurg din calitatea de gazde. Se simt bine ca outsideri, nu și ca favoriţi. În ultimul rol falsează.
Ştiu să se apere, vezi baricada ridicată la Paris, dar se descurcă anevoie cînd se aşteaptă de la ei să atace, să forţeze.

Evident, lecţia ofensivei e cea mai grea. Devine însă obligatoriu să fie învăţată, capitol la care Răzvan mai are mult de lucru nu numai la scheme, ci şi la mentalitate. Degeaba ai atitudine, aici nu-i putem reproşa nimic “naţionalei”, dacă nu izbuteşti să şi marchezi. Cinic sau nu, golurile aduc victoria, doar ele.

Lucescu junior şi-a propus miercuri să atace, de aceea a şi operat 5 modificări în formaţie. Deşi n-a urmărit să le închidă gura contestatarilor, practic le-a făcut pe plac. A renunţat la Maftei, la Max Nicu, la Mara, la Surdu şi, silit de suspendare, la I. Apostol, primii 4 aspru criticaţi după prestaţiile de pe Stade de France. În schimb, mizînd pe un plus de vigoare şi de ambiţie, i-a titularizat pe Săpunaru, pe Codrea, pe Ad. Cristea, pe M. Roman şi pe G. Bucur. N-a gîndit rău, dar nu şi-a atins scopul din pricină că, exceptîndu-i pe G. Bucur şi pe M. Roman, ceilalţi n-au convins.

Săpunaru a dezamăgit, Codrea s-a văzut rareori, iar Ad. Cristea a pierdut adesea cadenţa şi duelurile directe. Întrucît şi Marica a transpirat fără folos, ba a şi ratat o ocazie monumentală, ofensiva noastră a suferit. În ciuda efortului lui Ghioane şi a curajului lui M. Roman, atacul a primit puţine baloane. Logic, a şi periclitat puţin poarta adversă. Aşa s-a consfinţit un egal ce, cu părere de rău, trebuie socotit echitabil, corect. Şi în ideea că finalul i-a găsit pe “tricolori” înghesuiţi în careul lui D. Coman, storşi de vlagă şi chiar incoerenţi.

Selecţionerul le-ar putea răspunde acum contestatarilor cu “asta aţi cerut, asta v-am dat!” Aceştia însă îi vor aduce aminte că, în opinia lor, a comis erori de selecţie cînd a refuzat, de pildă, să-i convoace la lot pe Fl. Costea, pe M. Niculae şi pe Nicoliţă. Cunoaşteţi proverbul, în urma războiului mulţi viteji se-arată. Am mai spus-o şi o repet, ar fi fost loc şi pentru cei 3, ca şi pentru alţii, dar nu-i de crezut că prezenţa lor ar fi schimbat radical datele problemei. Cum nu le-au schimbat, iată, nici titularizările menţionate.

Într-un moment în care, profesînd un optimism exagerat, visăm să-i batem pe toţi şi aproape că nu mai batem pe nimeni, o judecată realistă ne-ar ajuta să conştientizăm că “naţionala” se află, asemenea întreg fotbalului românesc, în criză de valori. Că vrem mai mult decît putem. Oricît de bine intenţionat ar fi cineva, şi Răzvan e, nu va face niciodată un frac din stambă, dar despre asta vom mai vorbi.