Furia

Faptul că şeful Ligii n-a trecut să-i salute înaintea unei partide i-a enervat foarte rău pe arbitrii francezi!

Arbitrii de elită din fotbalul francez sînt indignaţi și s-ar pregăti de grevă. Să nu vă imaginaţi că urmează să fie înlocuiţi, […]

Faptul că şeful Ligii n-a trecut să-i salute înaintea unei partide i-a enervat foarte rău pe arbitrii francezi!

Arbitrii de elită din fotbalul francez sînt indignaţi și s-ar pregăti de grevă. Să nu vă imaginaţi că urmează să fie înlocuiţi, asemenea românilor, cu străini, nu, altul e motivul supărării lor. Promovarea lui Claude Colombo, fostul consilier al preşedintelui Ligii, la conducerea Direcţiei Naţionale de Arbitraj, echivalentul CCA-ului nostru.  Deși cîndva un apreciat cavaler al fluierului, Colombo și-ar fi jignit ex-confraţii atunci cînd, delegat să analizeze arbitrajul din precedentul sezon, a identificat 157 de greşeli grave și foarte grave.

Considerînd raportul cu pricina “murdar”, cel dintîi a sărit ca ars Stephane Lannoy. “Colombo a scuipat în supă ”, a explodat “centralul” numărul 1 din Hexagon, cu al cărui nume reputata revistă France Football nu ezită să înceapă lista candidaţilor pentru Mondialele din 2010.
De la vorbe s-a trecut repede la fapte. Așteptînd ca Federaţia să le ia în discuţie memoriul pe 4 septembrie și să-l debarce pe Colombo, arbitrii din Hexagon au refuzat să mai poarte pe echipamentul de joc sigla Ligii. Au acoperit-o, au şters-o ori au luat alte tricouri. Mai nou, ameninţă că nu vor mai semna foile de meci!
Recent, chiar președintele Ligii, Frédéric Thiriez, a pus gaz peste foc, evident, nu cu intenţie. A asistat la partida Bordeaux-Lens din etapa inaugurală a stagiunii, dar a mers în tribuna oficială fără să mai treacă pe la cabine și să-i ureze succes brigăzii. “Inadmisibil, faptul că Monsieur Thiriez a venit la stadion și n-a găsit nici un minut ca să-i salute pe arbitri ilustrează climatul în care profesăm!”, a răbufnit același Lannoy, exprimînd opinia lui, dar şi a celorlalți.
Cu siguranţă că unii se vor mira că abordez această temă.  “Îi privește pe francezi, nu pe noi”, vor replica respectivii. Da, de acord, dar numai pînă la un punct. Pînă acolo unde, iată, inclusiv un gest mărunt precum omisiunea de a le strînge mîna arbitrilor înaintea unui meci ajunge să fie întors pe toate feţele, interpretat chiar drept o ofensă.

Greu de spus dacă arbitrii francezi sînt mai buni decît cei români. Poate că da, poate că nu. Cert e însă că nu se lasă călcaţi pe coadă cu una, cu două.