Una, alta

Răzvan reproşează, CFR si Timişoara în ascensiune, Dinamo ia viteză, să rîdem cu “rusul” Mircea Rednic!

Încercînd să aleg între vorbele şi întîmplările sfîrşitului de săptămînă, încep cu o apreciere a lui Răzvan Lucescu. Selecţionerul ne-a reproşat că avem vocaţia […]

Răzvan reproşează, CFR si Timişoara în ascensiune, Dinamo ia viteză, să rîdem cu “rusul” Mircea Rednic!

Încercînd să aleg între vorbele şi întîmplările sfîrşitului de săptămînă, încep cu o apreciere a lui Răzvan Lucescu. Selecţionerul ne-a reproşat că avem vocaţia nefericirii. Deşi judecata nu-i originală, ea fiind descoperirea filosofilor sceptici Ţuţea şi Cioran, cam ăştia sîntem, nu? Ne simţim ca peştii în apă la eşecuri, dar nu şi la victorii, pe care le gestionăm cu greu, parcă stînjeniţi. Ne place mai degrabă postura de învinşi decît de învingători, diagnostic valabil şi în raport cu succesul obţinut recent de “tricolori” la Budapesta. Subiectul merită însă dezvoltat cu alt prilej.

Confruntările din etapa a 3-a care au precedat derby-ul Steaua-Urziceni au confirmat aşteptările. CFR Cluj şi Poli Timişoara au dovedit că se numără printre candidatele cele mai autorizate la izbînda finală. Nu-i exclus chiar ca lupta pentru şefie să se dea între ele, iar titlul să rămînă în provincie. Asta din considerentul că, pe lîngă valoare, ambele au cîştigat în echilibru, au devenit mai realiste, mai pragmatice.

La polul opus, suferă Rapidul, pe care nenorocul a însoţit-o ca o umbră, dacă nu ca un blestem. A jucat de la egal la egal cu gazdele atît la Urziceni, cît şi la Timişoara, dar a pierdut de fiecare dată. Enervarea lui Hizo se justifică, numai că veteranul antrenorilor din Liga I omite un lucru esenţial, cine nu marchează nici nu învinge! Pentru a rupe vraja, vişiniii trebuie să regăsească urgent drumul spre gol, altminteri vor pătimi în continuare. Atît că vocația la care se referea Lucescu junior e mai la ea acasă în Giuleşti decît în alte locuri. Nestatornicul Copos o numea “farmecul vieţii”, un fel de aceeaşi Mărie cu altă pălărie.

De remarcat şi faptul că, surclasînd pe Ceahlăul cu 4-0, Dinamo s-a trezit, spre satisfacţia fanilor, dar şi în beneficiul campionatului. Deoarece un campionat cu mai multe protagoniste e mereu şi pretutindeni mai disputat, deci şi mai atractiv.

O dată în plus, a ieşit în evidenţă Dănciulescu, a cărui rechemare la “naţională” a fost vehement contestată de unii. Vehement şi greşit, întrucît Danciugol a demonstrat şi la Piatra Neamţ că apare unde trebuie şi face ce trebuie, el fiind fotbalistul, muncitor, modest şi eficace, pe care şi-l doreşte orice tehnician, de care are nevoie orice echipă.

Cel mai tare m-a amuzat o declarație aparţinînd lui Rednic. Ajuns în divizia secundă rusă, la Alania Vladikavkaz, ex-tehnicianul “cîinilor”, ce pasămite tocmai refuzase o sumedenie de oferte ispititoare din Belgia!, a ratat debutul, 2-3 cu KamAZ Nab Chelny. Ce credeţi că s-a întîmplat după meci? Cel în cauză a povestit că patronul clubului l-a felicitat pentru jocul Alaniei, “cel mai bun de mult timp”, dar s-a şi grăbit “să se scuze faţă de mine” că aceasta a cedat pe teren propriu!

Puriul a probat în repetate rînduri că-i meseriaş, inclusiv în Ştefan cel Mare. Pe de altă parte însă, te apucă rîsul auzindu-l cum caută să ne convingă că prestaţia superioară a formaţiei din Vladikavkaz i s-a datorat lui, sosit de numai 24 de ore, dar nu şi înfrîngerea! Ce să zicem, că Rednic a şi uitat limba română ori că ne ia de fraieri?