E loc și de mai bine

Victoria din Ungaria trebuie salutată, dar nu și ridicată în slăvi

Trebuie să ne bucurăm că i-am învins pe maghiari la ei acasă. E cazul s-o facem și pentru că “naționala” lui Răzvan a obținut al doilea succes din tot […]

Victoria din Ungaria trebuie salutată, dar nu și ridicată în slăvi

Trebuie să ne bucurăm că i-am învins pe maghiari la ei acasă. E cazul s-o facem și pentru că “naționala” lui Răzvan a obținut al doilea succes din tot atîtea meciuri, iar despre victorii știți ce se vorbește. Că întăresc moralul și aduc alte victorii. Ca și împotriva Lituaniei, tînărul selecționer s-a dovedit capabil SĂ-ȘI MOBILIZEZE JUCĂTORII, să-i determine să pună osul la treabă, să se dăruiască. Înainte de orice, pentru astaLucescu junior și băieții lui se cuvin felicitați.

Inclusiv cînd Ungaria a dominat, uneori copios după pauză, echipa României a avut ATITUDINE. S-a bătut și n-a renunțat nici o clipă. Exemplul cel mai frumos l-a oferit Chivu, care și-a onorat banderola. Deși obosit în urma lungilor călătorii efectuate cu Inter în ultimele săptămîni, din Italia în Statele Unite, înapoi în Italia și de-acolo în China, ba și lovit serios de adversari miercuri, căpitanul “tricolorilor” a rezistat 82 de minute.

Indiscutabil, “naționala” noastră a cîștigat în implicare o dată cu instalarea lui Răzvan. Și cînd nu-i iese, și să recunoaștem că în repriza secundă astfel au stat lucrurile, ea totuși joacă. E devotată, dispusă la efort și chiar la sacrificiu. Evident, principalul merit îi aparține lui Răzvan, despre care un fost elev spunea că “așa te motivează încît ți-e rușine să-l dezamăgești!”.

Și în privința titularilor, selecționerul a ales bine. Debutantul Dănănae a convins pînă să se accidenteze, în vreme ce Max Nicu, pentru întîia oară introdus de la început, și-a făcut datoria. A transmis mesajul clar că PE EL SE POATE CONTA. Ca și pe Neșu și pe Apostol. Fără să strălucească, mai vîrstnicii Dănciulescu și Mara au transpirat cu folos. Dacă portarul Coman, Rădoi, Marica, D. Goian și, firește, Chivu intră în categoria celor ce nu mai trebuie să confirme, marea surpriză din Ungaria s-a numit Ghioane. MARE ȘI PLĂCUTĂ nu doar în ideea că “ucraineanul”, trecut pe linie moartă de predecesorul lui Răzvan, a înscris un gol superb, ci și în aceea că a condus bătălia de la mijlocul terenului cu vigoare și cu inspirație. Încrederea pe care selecționerul le-a arătat-o tinerilor Surdu și M. Constantin, dar și lui Maftei, n-a rămas nerăsplătită. Ca atare, promovarea sau reintrarea acestora în circuitul “naționalei” reprezintă încă o bilă albă.

Și totuși, “tricolorii” și-au pierdut cadența după pauză, poate și din pricina numeroaselor schimbări. Din fericire, nu și-au pierdut și capul, însă n-au mai fost la fel de dezinvolți, de siguri pe ei. Au avut nevoie, s-o recunoaștem, și DE UN PIC DE NOROC ca să-și conserve avantajul. Iată de ce izbînda de la Budapesta, importantă pentru palmares și pentru moral, nu trebuie ridicată în slăvi. E necesar ca momentele în care mașinăria părea că s-a gripat să-i dea de gîndit lui Lucescu junior, întrucît la Paris va fi altceva, infinit mai greu. Răzvan și băieții lui vor susține adevăratul examen abia pe 5 septembrie. Atunci să-i vedem!