Provocare sau prohod?

La 61 de ani, Eriksson a acceptat să lucreze în liga a IV-a engleză! Oare doar pentru bani?

S-a născut pe 5 februarie 1948, în aceeaşi zi cu Hagi şi în acelaşi an cu Dinu. Nimeni n-a auzit de el […]

La 61 de ani, Eriksson a acceptat să lucreze în liga a IV-a engleză! Oare doar pentru bani?

S-a născut pe 5 februarie 1948, în aceeaşi zi cu Hagi şi în acelaşi an cu Dinu. Nimeni n-a auzit de el ca fotbalist deoarece a jucat numai în diviziile inferioare, ba s-a şi retras, accidentîndu-se, la 27 de ani. A devenit însă celebru CA ANTRENOR, primul său succes răsunător fiind cîştigarea Cupei UEFA cu IFK Göteborg în 1982. Transformat apoi într-un adevărat globe-trotter, a pornit să cutreiere pămîntul şi s-a întors în Suedia natală doar în vacanţe.

A mers din triumf în triumf, drept pentru care şi-a sporit faima şi averea. A intrat în categoria puţinilor tehnicieni ce au realizat eventul, campionat şi cupă, în 3 ţări diferite, în Suedia, în Portugalia şi în Italia. Pentru ca, printre atîtea alte izbînzi, să cucerească Lo Scudetto în 2000, Cupa Cupelor în 1999 şi, iar în 2000, Supercupa Europei, toate cu Lazio Roma. Fără exagerare, se poate spune că A SCRIS ISTORIE.

În ultimul timp însă, nu i-a mai ieşit ca altădată. A pregătit selecţionata Angliei între 2001 şi 2006, primul antrenor străin al “naţionalei” Albionului, dar FA l-a demis din pricina rezultatelor slabe şi a vieţii private tumultuoase. A implicării în două scandaluri sexuale, cu vedeta de televiziune Ulrika Jonsson şi, la Londra, cu Faria Alam, secretara FA aflată în relaţii intime şi cu şeful executiv al Federaţiei, Mark Palios. Cum un necaz nu vine niciodată singur, cel desemnat în 2006, ironic, DUREX MAN OF THE YEAR a fost dat afară în iunie 2008 de la Manchester City şi în aprilie 2009 de la reprezentativa Mexicului, de fiecare dată înainte de termen. Fireşte, n-a plecat cu buzunarul gol, atît că, pentru întîia oară, a început să se vorbească deschis despre un fante întîrziat şi, încă mai rău, despre un loser.

Recent, tehnicianul la care mă refer a reapărut surprinzător în peisaj. În loc să-şi cheltuiască în linişte nenumăratele milioane de euro din cont, căci numai de la mexicani a primit vreo 4,5 în 10 luni, s-a angajat pe post de director sportiv, de om-imagine, la un club din liga a IV-a britanică Deşi Notts County e cel mai vechi club din lume, fondat în 1862, iar un consorțiu arab controversat, Munto Finance, îl subvenţionează generos, nimeni nu se aştepta ca suedezul să accepte o asemenea ofertă, socotită degradantă în raport cu reputaţia lui profesională. “E o provocare pentru mine”, a declarat însă acesta dezinvolt, cu gîndul la promisiunea şeicilor că “în maximum 10 ani o veţi vedea pe Notts County în Premiership!”, dar şi la salariul consistent, de 2,3 milioane de euro, pe care-l va încasa pe sezon.

Cînd unele tabloide insulare se grăbesc să-i cînte prohodul, notînd că “ahtiat după bani, îmbătrîneşte urît”, personajul cu pricina nu merită tratat cu atîta LIPSĂ DE RESPECT. Și pentru că, spre deosebire de mulţi dintre colegii săi, Sven Goran Eriksson lasă în urmă ceva ce rămîne. Amintirea unui antrenor cum puţini au fost şi puţini sînt.