Început de drum
Timişoara şi Steaua s-au calificat pe merit, dar jocul lor n-a sedus
Din pricina unui deces, a murit şi unchiul Nicu, frate cu tanti Vivi şi rapidist vîndut ca şi ea, n-am apucat să scriu imediat nici despre calificarea Timişoarei, […]
Timişoara şi Steaua s-au calificat pe merit, dar jocul lor n-a sedus
Din pricina unui deces, a murit şi unchiul Nicu, frate cu tanti Vivi şi rapidist vîndut ca şi ea, n-am apucat să scriu imediat nici despre calificarea Timişoarei, nici despre a Stelei. O fac acum, ca să laud formaţia de pe Bega şi, cu rezerve, pe cea din Ghencea.
Sabău n-are motive să-şi reproşeze că echipa sa n-a jucat frumos. A jucat exact CE ŞI CUM TREBUIA, gîndind că şi în fotbal scopul scuză mijloacele. Dacă s-ar fi deschis contra unui Şahtior mai valoros, ar fi avut puţine şanse să continue cursa. Probabil că n-ar fi avut nici una. Aşa, a încercat să-şi valorifice calităţile şi a izbutit. Aş remarca mai ales faptul că tocmai ultima repriză din cele 4 ale dublei manşe a fost cea mai bună a Timişoarei. Cînd era de aşteptat ca deţinătoarea Cupei UEFA, cu cuţitul la gît, să forţeze, Poli a găsit resurse şi soluţii s-o ţină în frîu. A ieşit de la cutie şi, dovadă de maturitate, şi-a trecut în cont cîteva ocazii clare de gol. În măsura în care Sabău şi băieţii lui vor da o replică la fel de pragmatică şi Stuttgartului, adversar puternic, dar nu invincibil, Timişoara poate ajunge în grupele Champions League. O asemenea ispravă N-AR MAI MIRA. Eliminarea lui Şahtior trebuie privită însă ca începutul ascensiunii europene, nu ca sfîrşitul acesteia.
La obţinerea calificării a contribuit din plin şi publicul, admirabil ca de obicei. Cu observaţia însă că s-a purtat urît cu Mircea Lucescu. Fireşte, era dreptul lui să-l fluiere şi să-l conteste, dar nu să-l şi jignească. Din păcate, afişînd un banner pe care scria „Bănăţeanul un’ se duce îi dă m… lui Il Luce”, asta a făcut. Indiferent că unora nu le place Lucescu, argumentat sau nu, acesta rămîne un mare antrenor şi e inadmisibil să fie insultat chiar în ţara lui! Timişorenii să nu uite că, din cauza unui astfel de banner, expus la meciul cu Ujpest, Steaua va juca în Europa două partide cu porţile închise.
În returul cu Motherwell, Steaua a dezamăgit pînă la pauză. Întrucît n-a legat nimic, ar fi suferit şi mai tare dacă, la 0-1, arbitrul ar fi sancţionat cu penalty henţul comis în careu de A. Ionescu. Treziţi din pumn, roş-albaştrii s-au scos în repriza secundă, ca urmare însă a REALIZĂRILOR INDIVIDUALE ale lui B. Stancu, nu a jocului colectiv. A construit rar şi anevoie, Grzelak şi Nicoliţă fiind depăşiţi de ritm, ba şi Onicaş, în vreme ce apărarea, care va resimţii plecarea lui D. Goian, a greşit nepermis. Noroc că Zapata a prins o zi fastă, salvînd după gafele lui E. Baciu şi Ghionea.
Sigur, venirea lui Cr. Tănase promite, numai că e de văzut cît de repede se va încadra ex-piteşteanul. Oricum, chiar şi cu Cr. Tănase, Bergodi mai are MULT DE LUCRU. Deşi echipa se află pe un drum bun, capătul acestuia e încă departe. Pe parcursul lui, St. Patrick’s, actualmente locul 7 din 10 în Irlanda, nu constituie un obstacol real, doar că, înainte de a-şi pune problema adversarului, Steaua trebuie să-şi rezolve propriile probleme. Să nu se teamă atît de alţii, cît de ea însăşi.