Cristi Chivu și “circul”

Jumătate de oră cu căpitanul “tricolorilor”: “Sînt atîtea de schimbat în fotbalul nostru!“

Stau cu Cristi Chivu pe o terasă a hotelului “Iaki” din Mamaia, proprietatea lui Gică Hagi. Alături, Adelina o leagănă pe Natalia, care va împlini ori a […]

Jumătate de oră cu căpitanul “tricolorilor”: “Sînt atîtea de schimbat în fotbalul nostru!“

Stau cu Cristi Chivu pe o terasă a hotelului “Iaki” din Mamaia, proprietatea lui Gică Hagi. Alături, Adelina o leagănă pe Natalia, care va împlini ori a și împlinit venerabila vîrstă de 4 luni. Căpitanul echipei naționalei e foarte mîndru de fiica lui, “are nasul meu și gura Adelinei”, glumește, după care își tachinează soția: “Parcă era recomandabil invers, nu?”.
În vacanță pînă pe 10 iulie, cînd se va reuni lotul lui Inter, Cristi e relaxat. Învîrte o bandană, pe care acum o pune pe frunte și acum o scoate. Soarbe dintr-un cappuccino, la fel cum ÎȘI SOARBE DIN OCHI nevasta și copilul. Își aprinde o țigară, “a treia astăzi”, însă cu fereală, ca nu cumva fumul să ajungă la cea mică. Îl suflă în direcția opusă, spre plajă, spre mare.

În paranteză fie spus, voi aborda ulterior subiectul fumatului cu Hagi. Dușman neînduplecat al tutunului, “Regele” va recunoaște că obiceiul nu i se pare ciudat. Amintind de Cruyff, de Prosinecki, de Lăcătuș și de alții,va opina că “țigara reprezintă un risc minor pentru un fotbalist. Periculos e să bei tărie și să pierzi nopțile, metehne ce te omoară precum o otravă cu efect întîrziat. Cu timpul, te secătuiesc, îți taie picioarele”.

Discut cu Cristi despre una, despre alta, e mai degrabă o șuetă decît un interviu. Îl rog, nici eu nu știu de ce, să-mi povestească despre Massimo Moratti, industriașul care din 1994, de cînd a preluat Interul, a cheltuit cu actuala campioană peninsulară măcar UN MILIARD DE DOLARI. Chivu sesizează încotro bat și se străduiește să nu rîdă.

“Regret, dar nu există nici o asemănare, nici una, între Moratti și finanțatorii din fotbalul românesc!”, avertizează, apoi intră în detalii. “Președintele nostru e nelipsit de la meciurile de-acasă, ba merge uneori și în deplasare. Mai apare și la cantonament în ajunul unor partide importante, ia masa cu noi și, la cafea, se retrage cu Mourinho. Nu l-am auzit însă niciodată să comenteze despre propriii jucători sau despre cei ai adversarilor, să-i ironizeze, să-i dojenească ori să-i acuze. Că ăla e așa, că ălălalt e pe dincolo. Cît despre arbitraje, nici atît. În afara jurnaliștilor specializați, nimeni nu se referă la ele, e o temă tabu. Spre deosebire de ceea ce se întîmplă aici, unde oficialii se ceartă de dimineață pînă seara la televizor și în ziare, italienii nu-s neapărat prieteni, însă au învățat să SE RESPECTE RECIPROC, să fie civilizați. Îi obligă și regulamentele, pentru că se aplică strict, la sînge, indiferent de rangul celui care le-a încălcat”.

Îl rog să exemplifice. Își mîngîie iar cu privirea fetița și continuă: “După Inter-Lazio 2-0, antrenorul romanilor, Delio Rossi, a lăsat să se înțeleagă că arbitrul Tagliavento ar fi tras cu noi. N-a fost prea explicit, mai degrabă a insinuat, dar s-a ales cu două etape de suspendare! În caz că va recidiva, va încasa probabil șase!”.

Peste Mamaia se furișează înserarea și Chivu se ridică. “E ora la care Natalia se duce la culcare”, se scuză. Înainte de despărțire, îl întreb ce consideră el că s-ar cuveni schimbat întîi și întîi în fotbalul nostru. “Sînt atîtea de schimbat, în privința atmosferei, a mentalității, a atitudinii. Cred că, deși își închipuie că fac bine, unii șefi de cluburi FAC RĂU. Vorbesc vrute și nevrute, nu ezită să se împroaște cu noroi. Odată și odată, chiar trebuie oprit circul ăsta!”, încheie și pleacă spre hotel. Ţinîndu-și fetița în brațe ca pe cel mai scump trofeu.