Să păstrăm măsura!
Principalul merit al lui Răzvan e de a fi redat “naționalei” plăcerea de a juca
D estui s-au speriat constatînd că Răzvan va folosi la Marijampole 11 fotbalişti de la tot atîtea cluburi! De unde omogenitate?! , au sărit respectivii […]
Principalul merit al lui Răzvan e de a fi redat “naționalei” plăcerea de a juca
D estui s-au speriat constatînd că Răzvan va folosi la Marijampole 11 fotbalişti de la tot atîtea cluburi! De unde omogenitate?! , au sărit respectivii ca arşi. Pînă la un punct, au şi avut dreptate, deoarece “tricolorii” au învins în Lituania mai ales ca urmare a ATITUDINII. Ea le-a permis să-şi fructifice abilităţile tehnice, în condițiile în care însă prestația “naționalei” a entuziasmat rareori.
Pe lîngă meritul că s-a dovedit inspirat în alegerea titularilor, noului selecţioner i se mai cuvine recunoscut unul foarte important: şi-a apropiat jucătorii şi i-a făcut să joace. Le-a inoculat încredere şi optimism, adică a ştiut să creeze atmosfera necesară performanţei.
Astfel a demonstrat că valoarea oricărui tehnician constă în priceperea lui, dar şi în FELUL DE A FI. De a nu-i stresa pe băieţi şi, cu atît mai puţin, de a nu-i complexa. Superior la acest capitol unui Piţurcă necomunicativ şi mohorît, Lucescu junior a izbutit să transforme repede, încă din start, o formație de regulă posacă şi crispată într-una care parcă a redescoperit plăcerea de a juca.
Reactualizîndu-i pe Ghioane, pe Dănciulescu şi pe Mara, încurajîndu-l pe Tănase şi debutîndu-l pe Apostol, Răzvan Lucescu a restructurat, ba a şi inovat. A schimbat în întregime compartimentul median, cu ajutorul căruia a cîştigat BĂTĂLIA DE LA CENTRUL TERENULUI şi, prin ea, întîlnirea.
Unii s-au grăbit să aprecieze că, modificînd integral linia de mijloc, se aventurează şi riscă aiurea. În ciuda replicii unui adversar robust, insistent şi uneori periculos după pauză, desfăşurarea partidei i-a confirmat însă pe deplin opţiunile. În locul limitaţilor, dacă nu şi expiraţilor, Nicoliţă, Fl. Petre, Cociş sau Codrea, Lucescu cel tînăr a adus în prim-plan cîţiva rezervişti şi l-a scos din mînecă, aidoma unui prestidigitator, pe Iulian Apostol. Nici unul dintre ei N-A RĂMAS DATOR, dimpotrivă, toţi au luptat cu tragere de inimă şi cu folos. Formula e tocită, dar se potriveşte: n-au precupeţit nici un efort, s-au dăruit din răsputeri. Intraţi pe www.gsp.ro ca să aflați cum au primit cititorii Gazetei reproşul lui Argăseală legat de neconvocarea lui Nicoliţă. Cu o avalanşă de ironii!
Fireşte că succesul de la Marijampole ne-a încălzit.
Și în ideea că a spulberat prejudecata conform căreia fotbalul românesc n-ar mai putea oferi soluţii pentru o “naţională” competitivă. Deschizînd larg porţile lotului, Răzvan ne-a transmis mesajul că scepticismul nostru a fost mai degrabă forţat. Iată, există numeroşi jucători, inclusiv în campionatul intern, demni să li se cînte imnul, numai că nu li s-a acordat suficientă atenţie.
De-acum, misiunea noului selecţioner se complică. Obligaţia lui va fi să şi convingă. Pentru că victoria din Lituania, obţinută în compania unui adversar de mîna a doua, trebuie socotită satisfăcătoare, dar numai pentru începutul unui drum. S-o numim IEŞIREA DIN TUNEL şi s-o salutăm, evitînd însă greşeala de a o supralicita!
Să păstrăm măsura, am bătut, dar pe cine? Mai departe, evoluţia de sîmbătă seara, cu plusuri, dar şi cu minusuri, s-ar putea să nu ne mai mulţumească. Să vrem, să cerem şi să aşteptăm mai mult. Pofta vine mîncînd, nu?