Cneazul

Mircea Lucescu a pregătit ca un maestru finala UEFA şi a cîştigat-o pe merit, clar

Presa apărută joi pe malul Bosforului salută cu entuziasm victoria Şahtiorului lui Mircea Lucescu în finala Cupei UEFA de parcă antrenorul formaţiei ucrainene ar fi […]

Mircea Lucescu a pregătit ca un maestru finala UEFA şi a cîştigat-o pe merit, clar

Presa apărută joi pe malul Bosforului salută cu entuziasm victoria Şahtiorului lui Mircea Lucescu în finala Cupei UEFA de parcă antrenorul formaţiei ucrainene ar fi turc! Sabah titrează în deschiderea ziarului „Luce a învins şi în Kadikoy”, în ideea că a repetat pe stadionul lui Fenerbahce succesele obţinute aici cu Galatasaray şi cu Beşiktaş, iar Hurriyet găzduieşte pe pagina 1 o fotografie a românului. Ambele cotidiane subliniază că, deşi rezultatul s-a decis după 120 minute, Şahtior a fost echipa mai vie şi mai organizată, calităţi graţie cărora A CÎŞTIGAT PE MERIT.

Corect, astfel au stat lucrurile în duelul încins dintre un Werder robust şi un Şahtior subtil. Intuind că nemţii vor încerca să exploateze avantajul gabaritului şi al forţei, Lucescu le-a ordonat băieţilor săi să nu se ia la trîntă cu adversarii. Dimpotrivă, le-a cerut să-şi valorifice superioritatea tehnică prin pase, prin driblinguri şi prin cît mai dese schimbări de direcţie. Era singurul drum către izbîndă, unul pe care, în contextul unui superb efort colectiv, brazilienii Jadson, L. Adriano, Ilsinho şi Fernandinho l-au urmat. Mai ales ei, nişte piticanii ce dezmiardă mingea şi chiar o vrăjesc, dar alături de un Raţ exact, muncitor şi eficient.

În consecinţă, Şahtior a jucat mai mult şi mai bine, ba a lăsat şi senzaţia că, dacă portarul Piatov n-ar fi greşit copilăreşte la golul lui Nando, ar fi putut evita prelungirile. Deoarece a pregătit perfect meciul şi l-a condus la fel de pe margine, Lucescu s-a dovedit încă o dată un strateg de clasă. Aşa cum, fluturînd steagul tricolor pe parcursul festivităţii de premiere, a ţinut să arate întregii lumi, căci partida s-a televizat în 63 de ţări, că e ROMÂN ADEVĂRAT. Jos pălăria şi felicitări!

Prin acest triumf, Mircea Lucescu şi-a completat palmaresul şi trebuie socotit, fără teama de a exagera, un tehnician de rang mondial. Drept răsplată a serviciilor aduse, Doneţkul îl admiră, ba chiar îl venerează. Logic, întrucît pînă la sosirea lui în 2004, oraşul care s-a chemat un timp Stalino, bănuiţi în cinstea cui, aproape că nu exista pe harta fotbalului. Însemna cîteva mine şi atît. Iar Şahtior, la începuturile sale botezat Stahanoveţ în onoarea şefului de brigadă care ar fi scos, propaganda sovietică a anilor ’50, 12 tone de cărbune în 5 ore şi 45 de minute!!!!, bîjbîia în anonimat.

A apărut Lucescu şi i-a conferit echipei încredere, curaj, anvergură. Trecînd-o în umbră pe Dinamo Kiev, a cucerit mai întîi Ucraina şi apoi, iată, a dus-o pînă în vîrful muntelui. Ca atare, nu m-am mirat auzindu-i pe suporterii noii deţinătoare a Cupei UEFA, primul trofeu european înmînat pe alt continent, deoarece arena lui Fener se găseşte în partea asiatică a Istanbulului, că-i spun compatriotului nostru Cneaz. Lucescu A FOST SULTAN ŞI A DEVENIT CNEAZ, ce să-şi mai dorească?!