Pomul lăudat

Şi dacă n-a reuşit mai mult, Steaua a încercat ceva mai mult decît Dinamo

Îi zicem eternul derby şi-l comparăm, orgolioşi, cu El Clasico. Acest ultim Steaua-Dinamo a semănat însă cu Barca-Real numai ca atmosferă, tribune pline şi nărăvaşe, nu […]

Şi dacă n-a reuşit mai mult, Steaua a încercat ceva mai mult decît Dinamo

Îi zicem eternul derby şi-l comparăm, orgolioşi, cu El Clasico. Acest ultim Steaua-Dinamo a semănat însă cu Barca-Real numai ca atmosferă, tribune pline şi nărăvaşe, nu şi ca fotbal. Fotbalul a avut de suferit, ca şi spectacol, din pricină ca ambele formaţii au abordat meciul bătrîneşte şi l-au continuat  în aceeaşi manieră, au ralenti.

E drept, Steaua a început mai bine, cu liniile împinse şi cu o posesie superioară, dar nu şi-a creat nici o ocazie clară de gol. A presat parcă fără convingere. Pe parcursul primelor 45 de minute mai degrabă anoste, lipsite de nerv şi de ritm, Dinamo s-a complăcut într-o aşteptare prelungită, la trecerea timpului. Cu gîndul la cele zece puncte avans faţă de parteneră, a stat la cutie, părînd să-şi propună doar să nu piardă. Puţin, suprinzător de puţin, pentru un lider care, pînă la pauză, n-a ameninţat deloc poarta lui Zapata. Iar careul columbianului, nici atît!

După reluare, partida s-a mai înviorat, însă tot n-a sedus. Apreciind că iureşul roş-albastru s-a mai domolit, Rednic a riscat: a introdus alţi doi atacanţi, pe Cl. Niculescu şi pe Mitea, dar n-a obţinut efectul dorit.  Lăcătuş a răspuns mai întîi cu Bicfalvi şi apoi cu Semedo, numai că nici modificările lui n-au schimbat aspectul unui joc şters, modest, ursuz, căruia i s-a potrivit de minune proverbul cu pomul lăudat şi cu sacul.

Cînd meciul părea să se îndrepte spre egalul visat de „cîini”, Moţi a deviat şutul lui Bicfalvi, l-a indus în eroare pe Matache şi Steaua s-a trezit în avantaj. Într-un avantaj oarecum meritat în condiţiile în care, dacă nu reuşise mai mult, echipa gazdă măcar încercase mai mult. Peste doar 7 minute a înscris întîmplător şi Claudiu Niculescu, gol prin care liderul a salvat rezultatul şi şi-a atins scopul. În măsura în care scopul scuză mijloacele, atunci e OK, iar Dinamo poate răsufla uşurată. N-are însă motive să se şi felicite.