Sperînd la un miracol

Deşi CFR a cîştigat clar
derby-ul provinciei, tot îi 
mai rămîn de recuperat 
10 puncte, foarte multe!

Părerea mea e că CFR – Timişoara a fost 
peste Dinamo – CFR, nu ca tensiune, ci 
ca nivel, ca echilibru, ca imagine. Dacă […]

Deşi CFR a cîştigat clar
derby-ul provinciei, tot îi 
mai rămîn de recuperat 
10 puncte, foarte multe!

Părerea mea e că CFR – Timişoara a fost 
peste Dinamo – CFR, nu ca tensiune, ci 
ca nivel, ca echilibru, ca imagine. Dacă 
în Ştefan cel Mare gazdele au dominat prima 
repriză, iar oaspeţii pe a doua, în Gruia AMBELE FORMAŢII au jucat tot timpul. Sau măcar s-au străduit. Timişoara a început furtunos, însă a 
irosit 3 şanse uriaşe de a deschide scorul. Găsit în poziţii ideale, G. Bucur a amînat să tragă, iar Abiodun şi-a dat cu stîngul în dreptul, numai 
că, vorba lui Marian Iancu, ce să-i reproşezi lui 
Bucur cînd a înscris pînă acum 14 goluri?!

Dezmeticindu-se, CFR a intrat în meci mai greu, dar bine. Deşi s-a detaşat abia spre final, a învins pe merit, impunîndu-se datorită valorii superioare a componenţilor ei. Mai scumpi, sînt MAI FOTBALIŞTI, mai înzestrați. S-a observat şi miercuri că, de cîte ori îi funcționează morişca 
de pase, CFR nu-şi iartă adversarul. Are calitate, stil şi anvergură. Chiar mai mult, pare singura dintre echipele noastre plămădită din alt aluat. La urma urmei, să nu ne mirăm întrucît e logic 
ca o echipă alcătuită majoritar din străini să arate în zilele ei faste ca o echipă străină!

Antrenorul Conceiçao a contribuit şi el la obținerea succesului. Spre lauda lui, a sesizat 
că trebuie să schimbe ceva şi a schimbat la fix. L-a scos pe Panin, l-a trecut pe Pereira fundaş 
şi, spre a forţa atacul, l-a introdus pe Dubarbier, uitînd de conflictul cu sud-americanul. MIŞCĂRI INSPIRATE, graţie cărora campioana a dobîndit un plus de viteză şi, element mai important, de eficacitate. Altădată fără reacţie, parcă absent, tehnicianul lusitan a demonstrat, în sfîrşit, că 
nu s-a dezbrăcat degeaba 2 ani în vestiarul lui 
FC Porto.

Timişoara a onorat derby-ul provinciei, dar cam atît. Cît l-au mai ţinut picioarele pe Artiom Karamian, intrat incomplet restabilit, a rezistat şi Poli. Apoi s-a stins încetul cu încetul, precum 
o lumînare care se consumă repede. “S-a dus locul 1!”, a recunoscut acelaşi Marian Iancu, mîhnit şi realist. Să admitem însă că, în raport cu lotul de care dispune, văduvit şi de prezenţa căpitanului Alexa, Timişoara rămîne una dintre revelaţiile Ligii I, un CÎŞTIG evident, o surpriză plăcută. Căci nu-i puțin lucru să fii pe podiumul campionatului şi în finala Cupei.

Iată că izbînda de miercuri seara a readus optimismul în tabăra someșeană. În revenire 
de formă, Bogdan Mara a vorbit şi în numele coechipierilor: “Încă mai sperăm la titlu!”. Frumos zis deoarece, nu-i aşa? , speranţa moare totdeauna ultima. Pe de altă parte însă, CFR 
s-a trezit cam tîrziu, misiunea ei de a recupera în 5 etape diferenţa DE 10 PUNCTE care o desparte 
de Dinamo părînd de domeniul miracolului. Ca un miracol să se producă, e obligatoriu să visezi la el. Clujenii visează, dar le va fi de ajuns?