Avocatul diavolului

Deşi probabil că nu-i direct implicat, Naşu’ e totuşi răspunzător!

Expresia e banală, dar plină de substanţă, să lăsăm Justiţia să se pronunţe în cazurile de corupţie din fotbal! Iar dacă Penescu, Constantin şi ceilalţi vor fi găsiţi vinovaţi, nu […]

Deşi probabil că nu-i direct implicat, Naşu’ e totuşi răspunzător!

Expresia e banală, dar plină de substanţă, să lăsăm Justiţia să se pronunţe în cazurile de corupţie din fotbal! Iar dacă Penescu, Constantin şi ceilalţi vor fi găsiţi vinovaţi, nu le va rămîne decît să suporte consecinţele. DUPĂ FAPTĂ, ŞI RĂSPLATĂ. În varianta că gravele acuzaţii formulate de DNA se vor adeveri, atunci se va repeta în România ce s-a întîmplat în Italia, în Polonia şi în Serbia, unde procesele s-au încheiat cu ani de închisoare şi cu retrogradări!

E posibil ca la noi dracul să nu fie atît de negru. Caracatiţa să n-aibă atîtea tentacule şi să nu ajungă după gratii, precum în Polonia, cîteva zeci de persoane. Oricum însă, de la cluburi la arbitri şi la FRF, lumea fotbalului nostru trăieşte SUB AMENINŢARE, cu sabia lui Damocles deasupra capului. Numai că, spre deosebire de Michal Listkiewicz, ex-preşedinte al Federaţiei din Varşovia şi purtător al ecusonului FIFA, care s-a grăbit să demisioneze, Mircea Sandu nici măcar nu se gîndeşte la retragere. A spus-o răspicat, aşa că ştim la ce să ne aşteptăm.

Nu pretinde nimeni că Naşu’ ar fi direct implicat în traficul din arbitraj. Asemenea tuturor, şi el se bucură, pînă la proba contrarie, de prezumţia de nevinovăţie. Cunoscîndu-l, îndrăznesc chiar să susţin că nu e implicat.

Asta nu-l absolvă însă pe Mircea Sandu de responsabilităţi deoarece, în ciuda unor semnale alarmante, A TOLERAT o stare de lucruri ce, degradîndu-se de la o zi la alta, a devenit din rea şi mai rea. Din care motiv s-ar cuveni să ia aminte la o declaraţie a aceluiaşi Listkiewicz. Anunţîndu-şi demisia de onoare, acesta a recunoscut că „n-am reacţionat adecvat. Am întîrziat cu măsurile”. Aici nu-i loc de întors. Deşi n-a greşit personal, şeful răspunde totdeauna, sau ar trebui s-o facă, pentru greşelile celor din subordinea sa. Automat, acestea se răsfrîng şi asupra şefului. Concret, ŞI ASUPRA NAŞULUI.

Altminteri, o recentă intervenţie publică a lui Florin Prunea, „ministrul de externe” al FRF, a surprins în proporţia în care a şi amuzat. „Arbitrii plătesc tribut unor anumite treburi din trecut, dar cred că vor ieşi mai puternici”!!!!, s-a trezit vorbind fostul portar al „naţionalei”. Că el a completat cu „îi cunosc pe cei suspectaţi şi sînt oameni de o probitate morală de invidiat, corecţi”, îl priveşte. Fiecare îşi asumă ce afirmă. Atît că frazele lui Prunea, parcă rostite de un marţian, ne îndeamnă să ne întrebăm, perplecşi, de ce-ar aparţine trecutului nişte acţiuni ilegale comise în lunile noiembrie-decembrie 2008 şi, mai ales, de ce i-ar ajuta ancheta DNA-ului pe arbitrii bănuiţi, poate şi dovediţi, că s-au mînjit?!

Unii cavaleri ai fluierului chiar au nevoie de avocaţi care să-i reprezinte şi, eventual, să-i scoată basma curată. Aventurîndu-se în apărarea unei CAUZE STRÎMBE, cu siguranţă însă că Prunea nu convinge. Dimpotrivă.