Naşu’ şi arbitrii

Prestaţia lui Trefoloni a desfiinţat mitul că Mircea Sandu deţine vreo putere în arbitraj

Alegerii lui Mircea Sandu în Comitetul Executiv al UEFA, cea mai înaltă funcţie dobîndită vreodată de un român în ierarhia balonului rotund, i-au succedat cîteva meciuri în […]

Prestaţia lui Trefoloni a desfiinţat mitul că Mircea Sandu deţine vreo putere în arbitraj

Alegerii lui Mircea Sandu în Comitetul Executiv al UEFA, cea mai înaltă funcţie dobîndită vreodată de un român în ierarhia balonului rotund, i-au succedat cîteva meciuri în care cavalerii fluierului AU FAVORIZAT formaţiile noastre. Bunăoară, în cursa pentru Euro 2008, „tricolori” au fost ajutaţ-i de o brigadă din Grecia, în frunte cu Vassaras, care a validat singurul gol al partidei cu Olanda, deşi autorul lui, Dorin Goian, se afla în ofsaid. Reluările video au eliminat orice dubiu, ofsaid clar.

Istoria avea să se repete la turneul final european. În întîlnirea cu Italia, norvegianul Ovrebo i-a refuzat mai întîi lui Luca Toni un gol perfect valabil, e drept, la semnalizarea tuşierului, după care i-a făcut cadou lui Daniel Niculae un penalty pe care nu l-ar fi acordat nouă arbitri din zece. Ori nu l-ar fi acordat CHIAR NICI UNUL. Presa peninsulară a sărit ca muşcată de şarpe. S-a indignat că arbitrii îndrăznesc s-o ardă pînă şi pe campioana mondială, Ovrebo a fost trimis urgent acasă, numai că scandalul s-a stins repede.

Îndemnaţi şi de faptul că italianul Trefoloni i-a î-nlesnit Stelei, stagiunea trecută, calificarea în grupele Champions League, căci faza unicul gol al returului cu Galata a plecat dintr-o poziţie de ofsaid, destui s-au grăbit să lege avantajele amintite de ascensiunea lui Mircea Sandu. De INFLUENŢA de care s-ar bucura preşedintele FRF la nivelul fotbalului continental.

„Naşu” a devenit o forţă, au decretat ei, aşa că de-acum înainte, pentru că se tem de el, arbitrii nu ne vor mai fura, ci ne vor ajuta!Ó. Evident, celui în cauză i-a convenit postura. S-a simţit flatat că a ajuns să fie socotit un personaj foarte important, care dacă nu taie, măcar spînzură Plăcîndu-i rolul de salvatore della patria, Mircea Sandu n-a recunoscut că ar avea un amestec cît de mic în materie de arbitraj, dar nici n-a dezminţit. A lăsat-o cum a căzut.

Mai puţini la număr, cei convinşi că Mircea Sandu nu dispune de suficientă putere încît să determine delegările şi nici ca să-i sensibilizeze pe arbitri au primit răspunsul intuit de acelaşi la Trefoloni. Sî-m-bătă, acesta a judecat toate fazele interpretabile, cele limită, numai ÎN DETRIMENTUL „tricolorilor”. N-a văzut, sau s-a prefăcut că nu vede, henţul comis de Pantelici, într-adevăr, unul mai greu de sesizat, în urma căruia sîrbii au deschis scorul. La fel de grav, cu complicitatea asistentului Stagnoli, i-a permis lui Ivanovici să marcheze pentru 3-1 din ofsaid, ba şi după ce nu sancţ-io-nase „talpa” unui coechipier.

Astfel, s-a mai spulberat o prejudecată, aceea că arbitrii ne vor fi aliaţi cîtă vreme Mircea Sandu va ocupa un fotoliu de mahăr la Nyon. Aceia care şi-au î-nchipuit asta s-au înşelat. Va trebui ca „naţionala” şi formaţiile româneşti de club să nu se considere PRIVILEGIATE şi să nu aştepte favoruri de la purtătorii de ecusoane. Cum s-a întîmplat ca unii să le ajute, s-a întîmplat, iată, şi să le întoarcă spatele. Roata fotbalului, ca şi a norocului, se învî-r-teşte, doar că NaşuÕ o asistă, n-o şi manevrează.