Ovidiu Ioaniţoaia

A vorbit şi a scris pentru milioane de microbişti, a crescut generaţii de ziarişti şi continuă să facă din jurnalism privilegiul de a fi sincer cu oamenii

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Ovidiu Ioaniţoaia
Dopaj la FCSB?!

Când scriam aici, colecția e martoră, că meciul FCSB-CFR va fi de 1 ori X, mă gândeam la forma deosebită a gazdelor, dar și la numeroasele absențe din formația clujeană, obligată să joace pe Arena Națională fără niciun atacant de […]

...

A greșit Rădoi?

Din fericire, acum, în ajunul „triplei” Macedonia de Nord – Germania – Armenia de la sfârșitul lui martie, lucrurile stau altfel. Dacă, luați-o ca glumă, deși nu-i cea mai bună, Chiricheș nu se reaccidentează, atunci e foarte posibil ca toți […]

...

Știre falsă

Când căruța părea să se fi împotmolit mai rău, consilierul președintelui Burleanu a venit la Telekom Sport cu o afirmație care a surprins în aceeași măsură în care a și bucurat. Conform lui Andrei Vochin, în ianuarie-februarie 2022, la etapa […]

...

Spre un caz Oct. Popescu?

Cu atât mai important cu cât puştiul de la FCSB, născut pe 27 decembrie 2002, va fi mezinul „tricolorilor” convocaţi la Euro 2021. Tavi ar mai avea două cicluri la tineret, încadrându-se în regula U21 din Liga 1 până în […]

...

A văzut pe dos!

Hotărât s-o împiedice cu orice preț pe CSA Steaua să promoveze, cunoașteți contextul, Gigi Becali nu s-a lăsat până nu și-a făcut numărul. A trimis la „satelitul” din eșalonul 3 nu mai puțin de 8 jucători din lotul folosit de […]

...

Un om norocos

Deşi a împlinit 73 de ani, Gigi Staicu nu poate sta, vrea să mai antreneze!

Născut pe 18 decembrie 1935, Gigi Staicu n-a fost nici un jucător foarte mare, nici un antrenor foarte mare. Memoria fotbalului îl va păstra însă […]

joi, 5 martie 2009, 4:25

Deşi a împlinit 73 de ani, Gigi Staicu nu poate sta, vrea să mai antreneze!

Născut pe 18 decembrie 1935, Gigi Staicu n-a fost nici un jucător foarte mare, nici un antrenor foarte mare. Memoria fotbalului îl va păstra însă în ambele ipostaze.

S-a numărat printre componenţii echipei de aur a CCA-ului, precursoarea Stelei de astăzi. Titular pe postul de fundaş stînga din 1959 în 1963, a îmbrăcat în două rînduri TRICOUL DE CAMPION şi a cucerit în 1962 Cupa României, dar a rămas cu regretul că n-a prins niciodată “naţionala”.

A început antrenoratul de jos, de la Metaloglobus, TUG şi ŞN Olteniţa, după care a reuşit cîteva promovări spectaculoase din B în A, între care cu Olimpia Satu Mare de două ori şi cu FC Bihor. A umblat mult prin ţară, dar a lucrat şi în cadrul Federaţiei, în calitate de coordonator al reprezentativei olimpice şi, ulterior, al celor de juniori. În această ultimă postură, s-a distins în mod deosebit, fiind tehnicianul ce a obţinut CELE MAI MULTE CALIFICĂRI la turneele finale europene. Pînă în martie 2007, Staicu a pregătit selecţionata feminină, apoi a ieşit din circuit. Fireşte, a mai şi eşuat. De regulă însă, şi-a făcut bine treaba, conştiincios.

Fără să fim prieteni, ne cunoaştem de-o viaţă, aşa că, revăzîndu-ne întîmplător deunăzi, am avut ce discuta. Despre unele, despre altele. În ciuda vîrstei, căci depăşise 73 de ani, l-am găsit ÎN PLINĂ FORMĂ, energic, neastîmpărat, însă uşor abătut. N-a spus-o direct, dar am intuit cauza tristeţii. Pasămite, ceilalţi l-ar fi uitat prea repede!

 “Refuz să stau degeaba şi aş vrea să mai activez, dar unde?! Toţi ridică din umeri şi sugerează că mi-a trecut vremea. Ei, tocmai ăsta-i necazul, că mă simt în puteri şi cu capul limpede, deci sînt sigur că m-aş descurca fără probleme!”, l-am auzit.
Eu însumi surprins, ba şi stînjenit, n-am zis nimic. Ce să fi zis?! Gigi Staicu a tăcut o clipă, apoi a reluat ideea: “Sper să mă înţelegi, n-am nevoie de bani, am adunat destui, dar AM NEVOIE DE OAMENI, să trăiesc printre ei, în mijlocul lor. Să le împărtăşesc din ce-am învăţat şi din ce ştiu”.

Ne-am despărţit şi, pe drum spre redacţie, mi-au venit în minte cuvintele unui cîntec interpretat de Barbra Streisand, conform căruia “oamenii care au nevoie de oameni sînt CEI MAI NOROCOŞI din lume”. M-am mirat cînd am descoperit că, deşi îl fredona des, fascinantul scriitor american Kurt Vonnegut considera ridicol acel cîntec. N-are dreptate, cel puţin aşa cred, iar întîlnirea cu Gigi Staicu mi-a întărit convingerea că Vonnegut greşea. În cazul în care patetizez, vă rog să-mi acceptaţi scuzele.

Comentarii (13)Adaugă comentariu

perfect (9 comentarii)  •  5 martie 2009, 17:10

Hai FC Bihor!, ce vremuri ce echipa cu Albu, Zare, Muresan, Kun, Grosu, faceam instructie cu STeaua la inceputul anilor 80. Nea Gigi iti urez sanatate si la multi ani! Hai Bihorul!

old timer (4 comentarii)  •  5 martie 2009, 17:59

nu patetizezi,e si din cauza vârstei,a vremii de afara…te indeamna la melancolie..

Poker Mocangiul (4 comentarii)  •  5 martie 2009, 18:16

La Multi Ani Domnule Staicu si multa sanatate va uram!

ciprianm (22 comentarii)  •  5 martie 2009, 18:31

Un proverb turcesc zice ca cine nu asculta de varstnici, umbla urland ….cred ca de experienta si cunostintele lor avem toti nevoie. Mai ales cand sunt imbracate in daruire si dinamism. Curaj si numai bine domnule Staicu!

Sorin P (2 comentarii)  •  5 martie 2009, 19:10

La multi ani domnule staicu!!!!
Imi amintesc de vremurile pe care ati petrecut la Satu Mare si ce echipa ati facut ka Satumare.Si acum desi sint plecat dincolo de ocean ma gindesc la acele vremuri desi eram copil imi aduc aminte ce echipa ati facut la noi la Satu Mare si ce echipa am abut acolo,ce vremuri ce jucatori ce echipa si ce antrenor acum la Satu Mare e………..sa ales praful.totusi…ica odata la multi ani si HAI OLIMPIAAAAAA! poate in curind vom avea acolo o echipa sper.

Hink (7 comentarii)  •  5 martie 2009, 21:10

Ce frumoasa era OLI satu-mare pe vremea aceea…ce vremuri frumoase pt. mine care eram un baietas in acele timpuri…si il auzeam pe nea Gigi cu accentul lui de Bucuresti…simpatic om! La Multi Ani tot de la un ardelean de peste hotare…si pacat de OLI! ( Olimpia)!

Muntean Ciprian (1 comentarii)  •  6 martie 2009, 12:14

La multi ani!

explorish (35 comentarii)  •  6 martie 2009, 12:18

patetizezi, nea ovi, da’ de data asta te iert :).
sanatate domnului staicu!

vasim (144 comentarii)  •  6 martie 2009, 15:23

Asa e viatza asta, la toti ne trece timpul …
Din nefericire ce sa facem, frumoasa poveste dar unpic cam tragica.
In lumea de astazi nu e loc pentru cei care nu fac fatza 100% la toate provocarile.
Si aici nu e vorba doar de cei batrani ci si de alte persoane defavorizate.
Multa sanatate domnule Staicu si incercati sa fiti activ cat de mult se poate!

ionnis (16 comentarii)  •  6 martie 2009, 15:56

emotionant

Mihai (1 comentarii)  •  6 martie 2009, 16:17

Olimpia SM, ce echipa frumoasa! Atat in anii 70 cat si dupa ’90 cu Didi Prodan, Gabor Gerstenmajer, Zoltan Ritli, Tibi Csick, Paul Mihai, Sergiu Radu, Martin Tudor. Lupta OLI!

d (2 comentarii)  •  6 martie 2009, 16:58

Nu multi fac toata viata din pasiune o meserie…

Dani (78 comentarii)  •  6 martie 2009, 18:32

Poate ca acest articol e patetic ,dar numai cei carora le pasa pot fi patetici…E vorba de drama unei intregi categorii de oameni: pensionarii.Daca ai trecut de 60-65 de ani ,multi te cred nu terminat,ci deja decedat.Ori ,nu conteaza virsta cronologica ,mult mai importanta este cea biologica.Si ,bineinteles ,starea de spirit.Ne uitam in ziare ,la „mica publicitate ,si citim cu surprindere anunturi de genul „angajam persoane pina in 40 de ani ,cu vasta experienta in domeniu”…eventual sa aiba virsta 18 ani si 20 de ani experienta in domeniu,nu-i asa?.Ehhh…nu ne nastem invatati ,avem nevoie de cel putin sase luni pentru un cuvint , mai mult de un an pentru primul pas si macar 14 ani pentru prima iubire adevarata.Experienta se cistiga dupa multi ani de acumulari de cunostinte si munca.Multa munca.Apoi …scirtiie o incheietura ,o auzim doar noi…a doua oara aud toti ,a treia oara e si ultima ,sintem clasificati drept epave numai bune de pensionare.Corpul uman e alcatuit din sute de articulatii ,muschi si …creier.Da ,unii mai au si asa ceva.Acolo se acumuleaza experienta.Un mare om de cultura spunea ,inaintea ultimului drum,”parinte ,imi sint capul ca un dovleac…plin de seminte”.De la o virsta ,nu mai putem alerga ,dar putem gindi la fel de profund.Dar cu ce folos ,daca cei aflati la virsta a treia nu mai pot socializa cit ar trebui ?
Uite ca am devenit si eu patetic,domnu’ Ovidiu…E o boala care se ia ,cind lucrurile sint spuse cum trebuiesc spuse…Altii vin din urma ,si nu e corect nici ca cei tineri sa nu se poata exprima.Ei si ideile lor pun lumea in miscare ,ei asigura noul suflu necesar progresului.Dar acesti lupi tineri ar trebui sa mai plece urechea si la spusele lupilor mai experimentati ,care au fost odata masculul sau femela alfa in haita…O conlucrare reala intre vechi si nou este calea ideala catre o continuitate lina ,fara sinusoide de prisos.
Sa speram ca domnul Staicu isi va gasi ,in cele din urma,citiva lupi tineri care sa invete cite ceva din vasta experienta a domniei sale ,iar peste 10 ani dumneavoastra sa puteti scrie un eseu cu titlul „Un om FOARTE norocos”.Sa ne auzim cu bine !

Comentează