Cu fotbalul la tribunal
Alertă la FRF: Curtea de Apel a demonstrat că litigiile federale pot ajunge şi în instanţele civile!
L-aţi citit ieri pe Tolontan? A scris despre hotărîrea Comitetului Executiv de a trimite dosarul “Valiza” spre rejudecare, dar nu şi-a ascuns temerea […]
Alertă la FRF: Curtea de Apel a demonstrat că litigiile federale pot ajunge şi în instanţele civile!
L-aţi citit ieri pe Tolontan? A scris despre hotărîrea Comitetului Executiv de a trimite dosarul “Valiza” spre rejudecare, dar nu şi-a ascuns temerea că, la fel ca şi prima oară, cazul va fi înmormîntat. Aşa a şi tras concluzia că FOTBALUL E STAT ÎN STAT la noi. Sentiment împărtăşit, fie şi numai în parte, de majoritatea celor care cunosc fenomenul.
Credinţa că în domeniul respectiv căruţa se urneşte anevoie sau deloc a primit însă deunăzi o lovitură puternică. Impresarul Mircea Moise a intentat proces FRF, motivul importă mai puţin, iar Curtea de Apel din Bucureşti I-A DAT DREPTATE. Concret, instanţa amintită n-a ţinut cont de ROAF, conform căruia deciziile diverselor comisii federale, considerate definitive şi irevocabile, nu pot fi atacate în afara fotbalului. Pasămite, sub nici o formă, fără nici o excepţie.
Deliberînd astfel, Curtea de Apel a creat un precedent pe care Federaţia, ce invocă în apărarea ei directivele şi recomandările FIFA, îl apreciază ca primejdios. Logic, deoarece sporeşte riscul să procedeze şi alţii ca Moise. Cînd anunţă că va înainta speţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, FRF ignoră însă un aspect esenţial. Uită că fiecărui cetăţean CONSTITUŢIA ÎI GARANTEAZĂ DREPTUL de a se adresa unei instanţe judecătoreşti. E obligatoriu ca legea legilor să se regăsească în statutele tuturor organizaţiilor, implicit şi în cel al FRF. Cu alte cuvinte, asta au reclamat avocaţii lui Moise şi au obţinut cîştig de cauză, statutul Federaţiei Române de Fotbal nu trebuie socotit valabil, şi deci poate fi neglijat, atîta vreme cît nu respectă prevederile constituţionale. Cum a şi evaluat CA că se întîmplă în situaţia de faţă.
Oricum, scepticismul lui Tolontan şi al altora, inclusiv al subsemnatului, pare ameninţat. Şi dacă n-a deschis un drum, Curtea de Apel a deschis o fereastrĂ. Deşi cu vinovată întîrziere, lucrurile parcă încep să se schimbe, să se mişte. Există oare o şansă ca fotbalul să nu mai fie stat în stat?