Bölöni ar zice da!

Deşi pe cai mari la Liège, fostul selecţioner vorbeşte deschis despre varianta reîntoarcerii la “naţională”

Mulţi dintre iubitorii fotbalului nostru l-au cam scos de la suflet pe Loţi Bölöni. În frunte cu Lupescu şi cu Dragomir, cei mai vehemenţi, unii […]

Deşi pe cai mari la Liège, fostul selecţioner vorbeşte deschis despre varianta reîntoarcerii la “naţională”

Mulţi dintre iubitorii fotbalului nostru l-au cam scos de la suflet pe Loţi Bölöni. În frunte cu Lupescu şi cu Dragomir, cei mai vehemenţi, unii îi reproşează că a lăsat baltă “naţionala” în 2001 şi a şters-o la Lisabona. Alţii îi impută că, exagerînd cu pretenţiile, nu s-a înţeles vara trecută cu Rapid, cu care a negociat săptămîni în şir. Viaţa a dovedit însă că Loţi a judecat corect, deoarece un tip COMPETENT, exigent ŞI  CHIBZUIT ca el, ce nu admite niciodată jumătăţile de măsură, n-ar fi suportat o zi babilonia din Giuleşti. Ar fi dat repede bir cu fugiţii!

Concret, actualul tehnician al lui Standard poate fi acuzat că e orgolios, că e chiţibuşar etc., dar nu şi că n-ar fi un profesionist de ţinută. Nu, asta nu!

Au mai surprins, ba şi iritat, cîteva declaraţii ale celui ce pregăteşte liderul campionatului belgian. Bunăoară, că ar gîndi ungureşte şi că se consideră antrenor francez!   Cu fiecare prilej, Loţi a căutat să se explice şi, în mare măsură, a reuşit. Fireşte că nu i-a împăcat pe toţi. I-au mai rămas destui contestatari.

Mai nou, sesizînd că începe să piardă teren în ţara natală, Bölöni a simţit nevoia să comunice că fotbalul românesc nu-i e indiferent. Dimpotrivă, a arătat că-l interesează în mod special. Deşi aflat pe val în Belgia, a vorbit deschis despre posibilitatea DE A REVENI LA echipa NAŢIONALĂ în cazul în care Piţurcă va pleca, retrăgîndu-se sau fiind demis. Sub nici o formă mai devreme, căci îl preţuieşte pe fostul său coechipier şi coleg de cameră din Ghencea:  “Şi-a demonstrat valoarea prin cele două calificări”.

Să observăm că Loţi şi-a schimbat radical discursul. Dar şi să remarcăm că altul s-ar fi ferit, cu diplomaţie, să abordeze subiectul respectiv tocmai pentru a nu face valuri la Standard, unde Bölöni e apreciat şi dorit în continuare. Numai că, SINCER CU EL ÎNSUŞI ŞI CU CEILALŢI într-o lume a balonului rotund dominată de ipocriţi care se cred alţii decît sînt în realitate, acesta a refuzat să se prefacă. Obişnuit să spună adevărul, Bölöni l-a mai spus o dată. Şi-a asumat bărbăteşte riscul de a-i enerva, ori măcar zgîndări, pe conducătorii clubului şi pe suporterii din Liège.

Lipsit de ranchiună, a recunoscut şi că Mircea Sandu A AVUT DREPTATE cînd, reclamîndu-l la UEFA, i-a cerut despăgubiri pentru părăsirea intempestivă a echipei reprezentative, şi le-a obţinut. Iarăşi zic că altul n-ar fi uitat momentul. L-ar fi depăşit cu greu sau deloc, căci nimănui nu-i convine să bage mîna în propriul buzunar. Loţi s-a limitat să menţioneze însă că  “interesele noastre n-au mers atunci în acelaşi sens”. Calm, civilizat şi elegant, s-a grăbit să îngroape securea războiului. Implicit, să redeschidă o poartă ce părea zăvorîtă.

Nu pretind că Bölöni, în ciuda priceperii, a ambiţiei şi a determinării, constituie varianta optimă pentru viitorul “naţionalei” României. Există mai multe. Dar afirm că, şi datorită disponibilităţii celui în cauză, ea MERITĂ LUATĂ ÎN CALCUL. Urmează să vedem.