Uitat

Cel care, mult ori puţin, a contribuit la istoricul triumf al Stelei în CCE  nu mai are loc în fotbal!

Reeditarea cărţii SuperSteaua, scrisă de Andrei Vochin, readuce în actualitate un nume, cel al lui Florentin Marinescu. Citind mai multe […]

Cel care, mult ori puţin, a contribuit la istoricul triumf al Stelei în CCE  nu mai are loc în fotbal!

Reeditarea cărţii SuperSteaua, scrisă de Andrei Vochin, readuce în actualitate un nume, cel al lui Florentin Marinescu. Citind mai multe despre acesta în volumul 2, ce va apărea mîine împreună cu Gazeta, veţi afla amănunte referitoare la munca unui om care a contribuit în bună măsură, deşi din umbră,la succesele roş-albaştrilor de la mijlocul anilor ‘80. Inclusiv la CÎŞTIGAREA CUPEI CAMPIONILOR EUROPENI din 7 mai 1986.

Între ianuarie 1985 şi iunie 1988, Marinescu a activat în Ghencea ca preparator psihofizic. Chiar el, susţin unii, ar fi introdus meseria respectivă la noi, inventînd-o sau adaptînd-o, dar asta are mai puţină importanţă. Întrebat cum s-au petrecut lucrurile atunci, Marinescu refuză să intre în detalii. Zice doar că  “lucram cu băieţii jumătate de oră la fiecare antrenament, 20 de minute la început şi 10 la final. Pregăteam încălzirea şi supravegheam revenirea după efort”. Important e însă că, exceptîndu-l pe Gabi Balint, şi el recuperat rapid, TOŢI COMPONENŢII STELEI AU FOST APŢI DE JOC în intervalul amintit!Iar lotul nu era alcătuit ca azi din 23-24 de jucători, ci numai din 16-17, evident foarte solicitaţi şi, ca atare, expuşi accidentărilor.

Poate că Steaua ar fi cucerit CCE şi fără ajutorul lui Florentin Marinescu. Pe de altă parte însă, întrucît ea n-a mai repetat isprava, trebuie să gîndim că şi Sensei, supranumit aşa graţie specializării în artele marţiale, 9 Dan în jiu-jitsu, 8 în kendo, 7 în karate-do şi 5 în judo, a pus un umăr de nădejde la realizarea CELEI MAI MARI PERFORMANŢE din istoria fotbalului tricolor. Că el n-a primit nici o recompensă după triumful de la Sevilla, cînd antrenorii şi jucătorii s-au pricopsit cu cîte un ARO, e altă poveste. Lui Marinescu nu-i prea place s-o evoce. Stînjenit, se mulţumeşte să spună “s-a apreciat rolul meu ca fiind minor”.

Pe nedrept, fotbalul nostru a uitat de Marinescu, în prezent, la 58 de ani, preşedinte al Federaţiei de Arte Marţiale. Cu rezultate remarcabile, el a mai colaborat uneori cu “naţionalele” de rugby şi de polo. Din păcate, încercarea de a reveni în sportul-rege, printr-un acord cu Poli Timişoara, a eşuat. Pretinde că “partenerul a încălcat contractul” şi, cum litigiul a ajuns la tribunal, crede că instanţa îi va da cîştig de cauză. Vom vedea.

Cert e că, în ciuda unei permanente disponibilităţi, Marinescu n-a mai convins pe nimeni din fotbal să-i folosească serviciile. A bătut zadarnic la multe uşi. Sesizînd utilitatea preparatorilor fizici, atenţie, nu psihofizici , toate cluburile din Liga I au angajat şi angajează asemenea specialişti, nu numai români, ci şi străini. Logic, sperînd să ţină pasul cu adversarii, ba şi să-i întreacă, nu s-au uitat la bani. Au cheltuit,  oferind salarii, locuinţe, maşini etc. Surprinzător însă, nici unul dintre ele NU ŞI-A ADUS AMINTE de Florentin Marinescu! De aici şi părerea, mai largă, că fotbalul românesc greşeşte procedînd astfel. Priveşte în zare cînd s-ar cuveni să privească în jur, aproape.

Vinovat de ingratitudine, de ignoranţă, sau de amîndouă, lasă să se piardă priceperea şi experienţa unui om care l-ar putea ajuta. Chiar dacă nimeni nu-i profet în ţara lui, SENSEI MAI MERITĂ O ŞANSĂ.