Curaj, Tudore!
Oficialii l-au oprit pe arbitrul român din alergare cînd au sesizat că inima acestuia nu bate normal
Moment dificil, de răscruce, pentru cel mai bun arbitru român. Cînd se anticipa că va fi promovat în Top Class, eventual şi selecţionat […]
Oficialii l-au oprit pe arbitrul român din alergare cînd au sesizat că inima acestuia nu bate normal
Moment dificil, de răscruce, pentru cel mai bun arbitru român. Cînd se anticipa că va fi promovat în Top Class, eventual şi selecţionat pentru Mondialele 2010, Alexandru Tudor n-a trecut probele fizice susţinute cu prilejul cursului UEFA organizat deunăzi în Spania, lîngă Malaga. “Refuz să cred, avea să declare stupefiat Gheorghe Constantin, preşedintele CCA, aş fi băgat mîna în foc că va lua testele şi trezit din somn la 3 dimineaţa!”. La fel s-a mirat şi Ion Crăciunescu: “N-am văzut pe nimeni pregătindu-se aşa serios. Exclus ca Tudor să aibă ceva la inimă, INIMA LUI E DE PILOT!”.
De fapt, supraveghetorii l-au oprit din alergare pe român după ce aparatul pe care-l purta a semnalat o dereglare a ritmului cardiac, o accelerare bruscă a pulsului. Precizînd că “nu există motive deosebite de îngrijorare”, UEFA i-a recomandat totuşi “centralului” să se supună UNUI EXAMEN MEDICAL MINUŢIOS, iar Federaţiei de la Bucureşti i-a cerut s-o înştiinţeze în ce măsură acesta va fi ori nu apt pentru efort. În cazul unui răspuns favorabil, va fi chemat să repete testul.
Să nădăjduim că Tudor a acuzat o indispoziţie pasageră, o clipă de slăbiciune, cardiologii urmînd să constate că e perfect sănătos. Altminteri, cariera lui va fi în mare primejdie. I s-a şi retras delegarea la partida Milan – Werder Bremen din 26 februarie, dar merită presupus că, şi mai grav, riscă să nu mai urce în Top Class N-ar însemna doar un ghinion, ar constitui o adevărată tragedie pentru un om care, fără să patetizăm, şi-a subordonat întreaga viaţă arbitrajului. Nu-i o figură de stil, Tudor trĂieŞte ca sĂ arbitreze.
Substituit la Milan – Werder, cel supranumit Brad Pitt a pierdut mult. I-ar fi trebuit meciul acela ca aerul tocmai pentru a schimba impresia lăsată în seara de 4 noiembrie 2008, cînd a condus, fiind primul nostru cavaler al fluierului prezent În Champions League dupĂ un deceniu, întîlnirea de pe Camp Nou dintre Barcelona şi Basel. Din păcate însă, n-a impresionat. A primit o notă modestă, 7,9, reproşîndu-i-se mai ales că nu i-a arătat lui Henry nici măcar cartonaşul galben, deşi s-ar fi cuvenit să-l elimine pe atacantul Barçei pentru lovirea adversarului cu cotul!
Dacă, Doamne fereşte!, Tudor va avea probleme, el va plăti primul, dar nu va fi singurul. Vor suferi, victime ale principiului dominoului, şi unii dintre colegii lui. Cristi Balaj, care sconta să ocupe poziţia lăsată liberă de Tudor în First Class, apoi Augustus Constantin, vizat să-i ia locul lui Balaj, în sfîrşit, Ovidiu Haţegan, posibilul succesor al lui Constantin în grupa valorică 3. Altfel spus, arbitrajului românesc, prăbuşit în anonimat o dată cu retragerea lui Crăciunescu, numărul 2 mondial în 1995, i s-ar tăia aripile. Ar rata o oportunitate importantĂ.
Întorcîndu-ne la Tudor, să sperăm că va reuşi, la 37 de ani, să depăşească această cumpănă şi că va reveni curînd pe teren. Deşi un bărbat puternic cum e el nu simte nevoia încurajărilor, iar a consolărilor nici atît, îl îndemn să fie tare. Curaj