Moartea unei legende

Avînd datorii de peste două milioane de euro, fosta campioană UTA e în prag de faliment!

O  veste tristă vine dinspre Arad: una dintre echipele noastre cele mai prestigioase, UTA, e în pericol să se desfiinţeze! ARE DATORII DE PESTE […]

Avînd datorii de peste două milioane de euro, fosta campioană UTA e în prag de faliment!

O  veste tristă vine dinspre Arad: una dintre echipele noastre cele mai prestigioase, UTA, e în pericol să se desfiinţeze! ARE DATORII DE PESTE DOUĂ MILIOANE DE EURO, faţă de propriii jucători şi faţă de terţi, pe care nu le poate plăti. Primăria, care a suportat grosul cheltuielilor de la stadion, şi Consiliul Judeţean ar vrea să dea o mînă de ajutor, dar nu dispun nici de fonduri suficiente, nici de mijloace legale pentru a interveni. După ce Sandu Ion şi Nicolae Bara, cu banii cărora, mai ales ai celui din urmă, s-a cumpărat în vara lui 2006 locul în Liga I, au încetat deunăzi s-o finanţeze, Bara pierzînd vreo 6 milioane de euro, UTA trage să moară. A 6-a în eşalonul secund, ba şi cu şanse de promovare, i-ar trebui un investitor care s-o salveze. Din păcate, într-un oraş care mănîncă fotbal pe pîine, un asemenea om nu se găseşte.

Pînă să ne edificăm de ce a ajuns în sapă de lemn gruparea înfiinţată de baronul Neumann în 1945, să le aducem aminte cititorilor nevîrstnici cine a fost UTA. A CÎŞTIGAT TITLUL DE ŞASE ORI, ultima dată în 1970, şi două ediţii ale Cupei, iar sub culorile ei au evoluat de-a lungul anilor numeroşi internaţionali care au scris istorie şi au făcut legendă. De la fraţii Băcuţ la Farmati, de la Petschowski (selecţionat şi în reprezentativa Ungariei sub numele de Perenyi Jozsef) la Coco Dumitrescu şi de la Bonyhadi la Serfözö, mai nou, de la Domide la Igna (arbitrul de mai tîrziu), de la Petescu la Gornea şi de la Broşovschi la Pîrcălab, iar lista nu-i completă.

De referinţă pentru UTA şi, deopotrivă, pentru întreg fotbalul tricolor RĂMÎNE PERFORMANŢA ELIMINĂRII DIN CCE, ÎN 1970, A faiMOASEI FEYENOORD ROTTERDAM, la vremea respectivă deţinătoarea trofeului. Cuprinse între 1946-1954 şi 1966-1970, epocilor de glorie alb-roşie le-a succedat însă o perioadă de declin prelungit. Din 1975, Bătrîna Doamnă, cum i s-a mai zis formaţiei arădene, a retrogradat în repetate rînduri.

Acum, cînd UTA e ameninţată cu neprogramarea, între alte pricini şi deoarece nu i-a achitat lui Gigi Becali 250.000 de euro pentru achiziţionarea lui Dorel Zaharia, nu-i simplu de răspuns la întrebarea ce a împins-o spre faliment? Evident că, înaintea altor cauze, a tras-o în jos UN MANAGEMENT PROST, înţelegînd prin asta transferuri greşite (jucători slabi, salarii umflate) şi, în ansamblu, o strategie neinspirată. Şefii clubului s-au întins mai mult decît le permitea plapuma, au aruncat cu banii aiurea. În disperare de cauză, antrenorul Ionuţ Chirilă s-a străduit să repare corabia grav avariată. A renunţat la cîteva false vedete, unele plătite şi cu 10.000 de euro pe lună, cazurile lui Zaharia şi Bălţoi, pentru a promova în locul lor tineri lipsiţi de pretenţii şi de ifose. A reuşit ceva, dar nu şi să evite naufragiul.

Cert e că, dincolo de orice explicaţii, UTA se prăbuşeşte,  persoane avizate susţinînd că numai o minune o mai poate scăpa. Fireşte că viaţa nu se va opri. Va merge mai departe şi dacă Bătrînei Doamne i se va cînta prohodul. La fel de adevărat e însă că moartea ei, urmînd recentei dispariţii a Corvinului Hunedoara, va sărăci fotbalul nostru. Pentru că, o dată cu UTA, va muri nu doar o echipĂ, ci Şi o legendĂ. Arădeni sau nu, chiar avem motive să fim trişti.