Lupescu contra Mircea Sandu!

Dacă va candida la şefia FRF, Kaiserul poate fi un adversar serios pentru Naşu’ E dreptul lui Ionuţ Lupescu să candideze la viitoarele alegeri pentru şefia FRF. Întruneşte criteriile şi, ca atare, îşi poate depune dosarul. Cum şi Mircea Sandu […]

Dacă va candida la şefia FRF, Kaiserul poate fi un adversar serios pentru Naşu’

E dreptul lui Ionuţ Lupescu să candideze la viitoarele alegeri pentru şefia FRF. Întruneşte criteriile şi, ca atare, îşi poate depune dosarul. Cum şi Mircea Sandu a anunţat că mai vrea un mandat, se anticipează că Lupescu VA FI UN CONCURENT DE TEMUT pentru acesta. Fie şi pentru că, o vreme lider al Sindicatului Fotbaliştilor, Kaiserul continuă să se bucure de simpatia organizaţiei respective. Ba şi, în sens mai larg, de sprijinul Blocului Naţional Sindical condus de Dumitru Costin.

În situaţia în care reprezentanţii numeroaselor echipe din sfera de influenţa a BNS vor decide să întoarcă armele împotriva lui Mircea Sandu, Lupescu trebuie socotit un adversar redutabil pentru Naşu’, cu şanse reale de cîştig. Şanse cu atît mai mari cu cît destui sînt cei care doresc schimbarea actualului preşedinte, în funcţie din august 1990.

A surprins faptul că, deşi cooptat de Mircea Sandu în echipa sa şi uns director general, post creat special pentru el, Ionuţ Lupescu a pornit atacul. Se apreciază că a reacţionat nervos din pricină că L-AU DERANJAT CÎTEVA DECLARAŢII ALE NAŞULUI. Deşi mai degrabă imprudente decît răutăcioase, ele nu i-au căzut deloc bine Kaiserului. Nemulţumindu-l şi provocîndu-l, l-au determinat să treacă la ofensivă.

Altminteri, căutînd să explice de ce intră în luptă, Lupescu n-are totdeauna dreptate, mai ales atunci cînd pretinde, plin de trufie, că fotbalul nostru şi-a redobîndit echilibrul intern şi credibilitatea externă datorită prezenţei lui, a acţiunii lui.    Percepţie incorectă, deoarece numai recentele cazuri Timişoara şi “Valiza” demonstrează contrariul. Ca şi amănuntul, de pe o listă mai lungă, că Liga I a căzut pe locul 21 în ierarhia mondială a campionatelor.

Dînd de înţeles că el ar fi contribuit, înaintea altora, la promovarea Naşului în Comitetul Executiv al UEFA, Lupescu încurcă intenţionat borcanele. Îşi fardează imaginea ca să iasă în faţă. LUCRURILE AU STAT EXACT PE DOS, adică nu Ionuţ Lupescu a pus umărul la ascensiunea lui Mircea Sandu, ci Naşu’ l-a ajutat pe Kaiser să devină membru al Comisiei de Disciplină a UEFA. Fireşte, s-a lucrat în colectiv, dar e greu de crezut că, fără suportul preşedintelui FRF, Lupescu ar fi pătruns la UEFA şi, ulterior, în Comisia Tehnică a FIFA. Mircea Sandu l-a propus personal lui Blatter şi a insistat pe lîngă acesta.

Cu toate bubele lui, Naşu’ e totuşi, acceptaţi formula, organ ales. L-a votat Adunarea Generală, deci are legitimitate. Nu însă şi Kaiserul, adus şi numit în Federaţie de Mircea Sandu. N-am să spun, precum alţii, că Lupescu, văzîndu-se cu sacii în căruţă, muşcă mîna care l-a hrănit. Poate c-ar fi prea mult. Spun doar că, din punct de vedere legal, candidatura lui la preşedinţie e ok, nimeni n-o poate contesta. Mai puţin însă, SUB ASPECT MORAL, AL RAPORTURILOR DINTRE CEI DOI, ceea ce nu trebuie să ne mire prea tare. Ştiţi vorba, recunoştinţa e floare rară.