Vise deşarte

Ce trebuie să priceapă Ovidiu Herea şi alţi fotbalişti în devenire

În august 2007, cînd s-a transferat de la Naţional la Rapid, Ovidiu Herea a fost primit ca o frumoasă promisiune, ca o mare speranţă. Cu surle şi trîmbiţe. Abia […]

Ce trebuie să priceapă Ovidiu Herea şi alţi fotbalişti în devenire

În august 2007, cînd s-a transferat de la Naţional la Rapid, Ovidiu Herea a fost primit ca o frumoasă promisiune, ca o mare speranţă. Cu surle şi trîmbiţe. Abia împlinise 22 de ani şi se sconta că, avînd să acopere la fel de bine postul de mijlocaş central sau dreapta, va ajunge om de bază în formaţia vişinie. Din păcate, N-A AJUNS, iar fişa lui tehnică demonstrează asta.

Concret, a prins în sezonul precedent 26 de partide în Liga I, dintre care însă doar 5 ca integralist. Nefolosit în Cupa UEFA, n-a reuşit să marcheze niciodată într-o întreagă stagiune, socotind aici şi două întîlniri din Cupa României. Situaţia s-a repetat şi pe parcursul actualului campionat: 13 prezenţe, dar numai 6 ca titular şi încă mai puţine, două, de 90 de minute. Deşi a debutat în UEFA şi a înscris în Cupa României, la 3-0 cu Internaţional Piteşti, impresia generală nu s-a schimbat. Al 16-lea în clasamentul mijlocaşilor dreapta, vezi pagina 7, Herea a dezamăgit, probă că A MARCAT UN SINGUR GOL, UNUL SINGUR!, ÎNTR-UN SEZON ŞI JUMĂTATE. Şi acela la 2-0 pentru Rapid şi contra unui adversar din eşalonul secund.

Destui susţin că harababura din Giuleşti, cunoaşteţi povestea, l-a tras în jos pe tînărul mijlocaş. L-a blocat psihic, împiedicîndu-l să arate de ce era în stare. Posibil, chiar probabil, ceea ce nu scuză însă o prelungită lipsă de formă. Ba şi de ambiţie, de determinare şi de entuziasm, slăbiciuni greu de iertat pînă şi unui jucător cu reale calităţi.

Surprinzător, în pofida faptului că n-a convins, pe Ovidiu Herea l-ar curta insistent numeroase echipe din ţară şi din străinătate. Poli Timişoara ar scoate din cont un milion de euro pentru a-l lua. Ar fi intrat pe fir şi Steaua, variantă dezminţită însă de cel în cauză, ambele luptînd, pasămite, cu cîteva cluburi din Italia şi, mai nou, din Rusia! Sigur că, spre a-i creşte cota clientului său, impresarul Ana Maria Prodan mai fabulează. Mai bagă-n ele, cum se zice, dar asemenea diversiuni se practică şi uneori ţin. Pe de altă parte, aflat în criză de talente, FOTBALUL NOSTRU PARE SĂ FI PIERDUT MĂSURA EXACTĂ A VALORII. Ori chiar a pierdut-o, din moment ce a făcut atîtea achiziţii ce s-au dovedit repede eşecuri. Plase, ţepe.

Înainte de a fi a altora, problema e a lui Herea însuşi. Amăgindu-se că e mai mult decît e, riscă să încurce borcanele şi să sufere. Tocmai din acest motiv, el şi ceilalţi jucători în devenire sînt datori să înţeleagă că pe stadion, ca şi în afara lui, trebuie mai întîi să dai şi abia apoi să ceri. Treaba lui Herea, obligaţia lui, e să rămînă cu picioarele pe pămînt, nu să alerge după cîini cu covrigi în coadă. Să confirme la Rapid, pentru ca, remarcîndu-se meci de meci, să poată visa la un transfer care să-i aducă într-o zi glorie şi avere. Altminteri, va visa degeaba.