Refrenul “Să plece!”

Pe bună dreptate, Gigi Becali, Copos şi Iancu sînt contestaţi de fani. Întrebarea e însă cine va veni în locul lor?

Se înteţesc vocile, îndeobşte tinere, care îi contestă pe patronii unor cluburi din Liga I. Afară cu Gigi Becali!, […]

Pe bună dreptate, Gigi Becali, Copos şi Iancu sînt contestaţi de fani. Întrebarea e însă cine va veni în locul lor?

Se înteţesc vocile, îndeobşte tinere, care îi contestă pe patronii unor cluburi din Liga I. Afară cu Gigi Becali!, se revoltă suporterii Stelei, rapidiştilor nu le mai plac ochii lui George Copos şi, mai nou, publicul timişorean solicită în cor demisia lui Marian Iancu. SĂ plece!, sĂ plece!, sĂ plece!, sună refrenul auzit din ce în ce mai tare în aceste zile.

Reacţia suporterilor se explică. Toţi cei amintiţi, ca şi alţii, au intrat în fotbal mai degrabă pentru notorietate, dacă nu şi din alte interese. Nu-i exclus ca fotbalul să-i fi şi prins. Dar e sigur că nu pasiunea sau iubirea a constituit imboldul ce i-a împins în joc. Au venit să cîştige imagine şi bani, ordinea se poate inversa oricînd, ceea ce au şi reuşit. Măcar parţial.

Din pricina orgoliilor şi a fiţelor, în egală măsură şi a erorilor, s-au trezit însă aprig contestaţi. Lui Gigi Becali i se reproşează excesele de autoritate şi lipsa de tact. Cine discută în cazul lui şi despre grosolănie, ba şi despre sfidare, nu greşeşte. George Copos s-a obişnuit să spună una şi să fumeze alta. Azi se retrage, mîine continuă, îşi schimbă poziţia mai des decît cămăşile. Victimă a capriciilor principalului acţionar, Giuleştiul trăieşte o telenovelă cu final imprevizibil, dar de proastă calitate.

În aceeaşi categorie se înscrie şi Marian Iancu, căruia i s-a năzărit să-l debarce pe Uhrin doar ca să-şi arate muşchii. Susţine că, fiind investitorul numărul 1, are dreptul să hotărască soarta antrenorului. De acord, atît că-l foloseşte într-un mod abuziv. Iar faptul că oraşul de pe Bega îl dezaprobă ar trebui să-i dea serios de gîndit. Chiar Şi de rĂzgÎndit.

Cel mai uşor e să strigăm, împreună cu galeria, “Jos cu finanţatorii indezirabili”. Unii ar şi merita-o, numai că lucrurile sînt mai complicate. Dovadă că, scoase recent la vînzare, nici Rapidul, nici Poli Timişoara nu şi-au găsit cumpărători. Criza financiară se adînceşte, banii se împuţinează pe piaţă şi perspectivele se anunţă sumbre. Seduşi de ideea de a-şi trage şi ei echipă, Fathi Taher şi Ovidiu Tender au fost tentaţi să se bage, dar s-au lăsat păgubaşi. S-au lămurit repede că un club care ţinteşte sus aduce cu un sac fără fund.

Deoarece în Ghencea situaţia e şi mai încurcată, căci Gigi Becali nu-i dispus să vîndă Steaua ori cere un preţ exorbitant, scade dramatic şansa ca patronii declaraţi non grata să dispară din peisaj. Asta dacă analizăm obiectiv, nu confundăm dorinţa cu realitatea şi sinceritatea cu adevărul. Cine deţine o proprietate, inclusiv o echipă, e şi singurul care poate decide ce face cu ea. Nu poate fi forţat s-o înstrăineze.

Evident, nu-i linişte cu cei 3 şi nici bine. ExistĂ ÎnsĂ primejdia sĂ fie Şi mai rĂu fĂrĂ ei, fĂrĂ banii lor. Din acest motiv, deşi îi înţeleg pe contestatari, îmi asum riscul, implicit înjurăturile de pe blog, de a gîndi altfel de la un punct încolo. Pentru că una e să emiţi păreri, fie ele şi juste, şi altceva să ai soluţii. Cu totul altceva. Nimic nu-i mai simplu decît să-i ceri altuia ce nu poţi oferi tu.