Marcator fără voie

Deşi vehement contestat de suporteri, Gigi Becali pare un rău necesar pentru Steaua

Paradoxal, tocmai eliminarea lui Petre Marin a ajutat-o pe Steaua să obţină victoria în faţa Unirii Urziceni. Omul în plus i-a relaxat pe băieţii lui Dan Petrescu, […]

Deşi vehement contestat de suporteri, Gigi Becali pare un rău necesar pentru Steaua

Paradoxal, tocmai eliminarea lui Petre Marin a ajutat-o pe Steaua să obţină victoria în faţa Unirii Urziceni. Omul în plus i-a relaxat pe băieţii lui Dan Petrescu, inimoşi, harnici şi disciplinaţi, dar lipsiţi de experienţă. Le-a hrănit iluzia că au şi scos egalul dorit, aşa că au slăbit vigilenţa.

Ca atare, Ov. Petre a fost lăsat singur  în marginea careului de 16 şi a tras. Un şut  pe ţopăite, anemic, pe care Kapetanos l-a deviat în poartă. A-i atribui grecului golul ar constitui un bilet de favoare. Nu numai că el n-a vrut să joace mingea, dar s-a şi ferit de ea. L-a lovit în spate, a căpătat o traiectorie bizară şi l-a păcălit pe Arlauskis.

Evident, un gol norocos, menit să complice răspunsul la întrebarea dacă Steaua, cîştigînd în ultimul minut, a cîştigat pe merit. Socotind că a controlat meciul, posesie superioară, ratări mai numeroase etc., se poate spune că da. Pe de altă parte, întrucît Unirea a oferit o replică organizată şi viguroasă, iar I. Apostol a irosit la 0-0 cea mai mare ocazie a partidei, unii vor zice că trupa lui Dorinel a avut baftă. Par valabile ambele variante, atît că fotbalul se joacă  pe goluri, nu pe merite.

Cum-necum, Steaua a rupt firul celor  13 întîlniri fără succes şi, apropiindu-se  de Dinamo, speră să recupereze diferenţa  de 6 puncte în primăvară. Ba şi să treacă  în fruntea clasamentului şi să cucerească titlul. De văzut. În ce măsură izbînda de luni a însemnat ieşirea din tunel ne vom lămuri în returul cu Fiorentina de pe 10 decembrie. Cert e însă că, spre a realiza mai mult pe plan internaţional şi a conta la nivelul granzilor Europei, Steaua e obligatĂ  sĂ mai ia cÎŢiva jucĂtori de valoare, competitivi. În paralel, şi să acorde credit sporit noului val din propriul vestiar, lui  A. Ionescu, lui Ochiroşii, celorlalţi. Altfel,  va continua să viseze cai verzi pe pereţi.

Inclusiv la meciul cu Unirea, suporterii roş-albaştri au luat-o înaintea echipei. Acceptînd să dîrdîie de frig, vreo 15.000  au demonstrat iar că Steaua e, alături de Poli Timişoara, cea mai iubită formaţie  din România. Ca şi la München, contra lui Bayern, ei mai degrabă l-au contestat pe Gigi Becali, scandînd “Ciobane, pleacă din Ghencea!”  , decît i-au susţinut pe Rădoi et Comp. Opţiunea lor, dreptul lor. Oricum,  o reacţie justificată la adresa unui patron  ce şi-a permis, printre alte erori, şi să-şi asmută bodyguarzii împotriva tribunei.

Discuţia nu-i deloc simplă deoarece, în ciuda atitudinii dictatoriale a finanţatorului, a amestecului lui abuziv pînă şi în treburile antrenorilor, trebuie gîndit că Steaua nu  s-ar fi descurcat fără banii latifundiarului din Pipera. În condiţiile în care acesta insistă însă că nu vinde, fiind dificil de crezut şi că se va găsi cineva dispus să cumpere clubul, Gigi Becali pare un rĂu necesar.

Deşi majorităţii fanilor nu le convine, chiar îi deranjează, viitorul Stelei e greu  de conceput în afara actualului investitor,  rămîne legat de el. Logic ar fi ca Becali să înţeleagă unde a greşit şi să se schimbe. Măcar să dea semne că încearcă. Puţin probabil, dar despre asta vom mai vorbi.