Surpriză, dar neplăcută
Steaua a rezistat o repriză pe Allianz Arena, dar a trăit periculos. Ambalînd motoarele la maximum încă din start, Bayern a creat iureş în careul lui Zapata, ba şi panică. Deranj. Cu precădere pe banda stîngă, acolo unde, în ciuda […]
Steaua a rezistat o repriză pe Allianz Arena, dar a trăit periculos. Ambalînd motoarele la maximum încă din start, Bayern a creat iureş în careul lui Zapata, ba şi panică. Deranj. Cu precădere pe banda stîngă, acolo unde, în ciuda unor eforturi supraomeneşti, Golanski nu l-a putut împiedica pe încîntătorul Ribery să-şi demonstreze clasa. Din fericire, atunci cînd n-au ratat Tony şi Klose, italianul chiar în 3 rînduri, a intervenit providenţial portarul columbian ori s-au descurcat onorabil fundaşii centrali. Prefaţat de spectaculosul voleu al lui Rădoi, revirimentul vicecampioanei noastre, o tresărire de orgoliu, s-a produs abia spre finalul primei jumătăţi. Dar faptul că Steaua a reuşit să iasă din încercuire şi să împingă mai curajos jocul spre buturile adverse le-a dat oarece speranţe suporterilor roş-albaştri.
Au nădăjduit însă degeaba. Scenariul s-a repetat întocmai la reluare, cu Bayern înverşunată şi dezlănţuită. Numai că, de data asta, Klose şi Toni (servit de un Klose aflat în poziţie de ofsaid) n-au mai ratat, au înscris şi au dus scorul la 2-0 în doar patru minute. Ce-a urmat, un nou gol al lui Klose, aproape că n-a mai contat, formaţia bavareză îndreptîndu-se spre un succes clar, imposibil de contestat.
Astfel, s-a dovedit că Dorinel n-a greşit cînd a anticipat că echipa sa va oferi o surpriză la Munchen. Surpriza a fost însă, din păcate, una neplăcută. Totuşi, nu trebuie să-i reproşăm Stelei că n-a vrut. N-a putut însă mai mult, placă veche, în faţa unui adversar de talia lui Bayern. Ca să te compari cu Bayern, e obligatoriu să ai jucători de valoarea acesteia, adică să investeşti cît ea sau pe-acolo. Ceea ce, ştim bine, nu-i cazul.