Un antrenor, V. Moldovan

Recent, auzindu-l cum declară că antrenorul Viorel Moldovan va ajunge mai mare decît jucătorul cu acelaşi nume, l-am suspectat pe Adrian Porumboiu, finanţatorul Vasluiului, că exagerează. CĂ urmĂreŞte, ridicÎndu-Şi În slĂvi angajatul, sĂ-i ÎntĂreascĂ acestuia moralul la debutul pe banca […]

Recent, auzindu-l cum declară că antrenorul Viorel Moldovan va ajunge mai mare decît jucătorul cu acelaşi nume, l-am suspectat pe Adrian Porumboiu, finanţatorul Vasluiului, că exagerează. CĂ urmĂreŞte, ridicÎndu-Şi În slĂvi angajatul, sĂ-i ÎntĂreascĂ acestuia moralul la debutul pe banca tehnicĂ. SĂ-l Încurajeze. Am mai zis şi că misiunea celui vizat va fi extrem de dificilă întrucît vorbim despre un fotbalist care a strîns 70 de selecţii în “naţională” şi a înscris pentru ea 25 de goluri. Totodată, am calculat şi pe cine bătuse Vasluiul cu Moldovan la timonă în primele 4 întîlniri, de două ori pe CS Otopeni, o dată pe Poli Iaşi şi o dată pe Gloria Buzău, adică echipe modeste. Sporting marcase 10 goluri şi nu încasase decît unul, dar împotriva cui? E uşor, nu, să-ţi arăţi muşchii cu cei slabi?

În asemenea condiţii, era logic să gîndim că partida din Giuleşti va însemna cel dintîi examen adevărat pentru Moldovan. Unul pe care, deşi l-a început prost, căci Rapid a deschis scorul încă din minutul 2, tÎnĂrul tehnician Îl va absolvi cu brio. Poate chiar cu notĂ maximĂ.

Presat o repriză, Vasluiul s-a trezit condus cu 2-0. Conturile păreau încheiate şi “legiunea” lui Peseiro scăpată de griji. În pauză însă şi după, Moldovan a mutat la fix, ca un antrenor cu vechi state de serviciu, experimentat. Sesizînd că N’Doye nu-i într-o zi fastă, primise şi un cartonaş galben, n-a ezitat să-l schimbe pe senegalez, de regulă metronomul formaţiei, cu P. Jovanovici. În plus, l-a trimis pe acesta în banda dreaptă, de unde l-a adus pe Ljubinkovici în centru, în spatele vîrfurilor.

Încet, încet, Sporting a reintrat în meci şi, pe fondul oboselii vişiniilor, a micşorat handicapul, moment în care Moldovan a simţit că e loc şi de mai bine. Introducîndu-l şi pe N. Jovanovici, a trecut de la un mai cuminte 4-4-2 la un mai agresiv 4-2-4. A îndrăznit să forţeze şi cu 4 atacanţi, iar curajul lui n-a rămas nerăsplătit. Oaspeţii au reuşit egalarea într-un final pe care l-au animat, destui specialişti susţinînd şi că arbitrul A. Constantin le-a refuzat, la 2-2, o lovitură de la 11 metri. Că a fost sau nu penalty, e greu de precizat. Opiniile specialiştilor diferă. Ele coincid ÎnsĂ În privinŢa egalului izbutit de Sporting, socotit meritat.

E prematur de afirmat, după doar 5 partide, că Viorel Moldovan a devenit un antrenor mare. Trebuie să mai aştepte deoarece în meseria asta te impui încet şi anevoie, în timp. Sigur e însă că, recomandîndu-se ca o frumoasă promisiune, el speră să li se alăture repede lui Dan Petrescu şi lui Răzvan Lucescu, aflaţi în fruntea listei tinerilor noştri tehnicieni de elită. N-ar cîştiga numai el, ci întreg fotbalul românesc. Mai are ceva drum pînă acolo, dar nu mult.