Gîlceava roş-albă

Cîtă vreme acţionarii lui Dinamo nu vor face pace, merită presupus că va avea de suferit şi echipa

Deşi Dinamo e lider în Liga I, în Groapă nu-i linişte. Zarva n-a mai pornit însă, ca altădată, din vestiar, ci […]

Cîtă vreme acţionarii lui Dinamo nu vor face pace, merită presupus că va avea de suferit şi echipa

Deşi Dinamo e lider în Liga I, în Groapă nu-i linişte. Zarva n-a mai pornit însă, ca altădată, din vestiar, ci din birouri, unde Vasile Turcu se tot ceartă cu Nicolae Badea. După o perioadă în care conflictul a fost ascuns, el a ieşit deunăzi în public, a explodat. Inclusiv luni seara, la Radio EuropaFM, Turcu nu s-a sfiit să-l tace pe preşedintele Consiliului de Administraţie.

Nu i-a rostit numele, dar oricine a înţeles că se referea la Badea. Căruia i-a reproşat din nou că, avînd arici la buzunar, i-a pus în situaţii delicate pe el şi pe Cristi Borcea. Cum, orgolios, cel vizat n-a rămas dator cu răspunsul, gîlceava e pe punctul de a se transforma în război, dacă nu cumva s-a şi transformat.

Turcu reclamă că Badea a investit mai puţin în ultimul timp, din care pricină a trebuit ca el şi Borcea să rezolve, de pildă, problema readucerii lui Lobonţ şi a achiziţionării lui Torje, ambele transferuri costisitoare.

Şi nu inventează deoarece, conform unor surse demne de încredere, Badea a contribuit în anul 2008 cu numai 3 miliarde de lei vechi, asta în condiţiile în care cheltuielile clubului se ridică lunar la vreo 30 de miliarde! La rîndu-i, mai degrabă amuzat, şeful CA a respins ferm acuzaţiile.

A susţinut că, la nivelul bugetului general, a băgat chiar mai mulţi bani decît se cuvenea, exact 156 de miliarde din 633. Adică peste cota lui de 17,2 la sută, egală cu cele ale lui Borcea, Turcu, Dragoş Săvulescu şi Florian Walter. Restul de 14 procente aparţine lui AFC Dinamo.

Nu-i uşor de descifrat cum se plasează ceilalţi acţionari în raport cu cei doi. Preşedintele executiv Cristi Borcea, care deţine un rol important, pare să oscileze. E mai apropiat de Turcu, dar Badea îi impune, prin echilibru şi prin prestanţă, un respect deosebit.

Borcea nu ia în calcul îndepărtarea acestuia, sugerată de Turcu, tocmai pentru că ştie că o asemenea operaţiune n-are TEMEI legal. Badea poate dispărea din peisaj doar în cazul în care ar dori să plece singur. Întrucît nu  doreşte, Borcea refuză să toarne gaz peste foc. Rezervaţi, Walter şi Săvulescu nu se amestecă. Ei nu-s actori, sînt spectatori.

Simţind că autoritatea îi e ameninţată, că Turcu de regulă şi Borcea uneori nu-i mai acceptă tutela, Badea încearcă să-şi reconsolideze poziţia prin mărirea numărului de acţionari. Aceştia ar urma să fie, evident, aliaţii lui, nu ai opoziţiei. Astfel, i-a propus pe fraţii Ionuţ şi Robert Negoiţă, investitori de succes pe piaţa imobiliară şi, printre altele, patroni la Rin Grand Hotel. Turcu n-a căzut însă în plasă. A sărit imediat, declarînd că, dacă ar fi să apară alţi acţionari, atunci Gigi Neţoiu şi Giovanni Becali, care şi-au exprimat dorinţa de a se întoarce, ar trebui să aibă prioritate.

Ce se va întîmpla în continuare? Mai devreme sau mai tîrziu, e de aşteptat ca Turcu şi Badea să fumeze pipa păcii. Fără să se înghită, să se tolereze reciproc şi să meargă împreună mai departe. Nu de voie, de nevoie. Ca formaţia roş-albă să-şi recîştige liniştea, căci agitaţia şefilor ajunge pînă la jucători şi-i tulbură, ideal ar fi ca împăcarea să se producă mai devreme. Cine îşi va călca pe inimă şi va ceda primul vom vedea.