Două Stele
Să nu uităm că Lăcătuş a folosit contra lui Lyon chiar garnitura propusă de suporterii roş-albaştri
Am văzut marţi două formaţii roş-albastre. Una care a început furibund, surprinzînd-o pe Lyon şi desprinzîndu-se la 2-0 în numai 11 minute. Graţie unei […]
Să nu uităm că Lăcătuş a folosit contra lui Lyon chiar garnitura propusă de suporterii roş-albaştri
Am văzut marţi două formaţii roş-albastre. Una care a început furibund, surprinzînd-o pe Lyon şi desprinzîndu-se la 2-0 în numai 11 minute. Graţie unei prestaţii strălucitoare, dar şi cu un dram de şansă. Printre altele, la golul înscris de Goian cu spatele. Cealaltă a continuat şovăitor şi a sfîrşit dezolant, aproape în haos. Unii au zis că de vină ar fi fibra noastră, obişnuiţi să pornim vijelios la drum, ca s-o lăsăm mai moale pe parcurs şi să ajungem rar, ori niciodată, pînă la capătul acestuia. Da şi nu, cîtă vreme Zapata, Dayro Moreno, Semedo şi Arthuro nu-s români, cum nu sînt nici rezervele introduse pe parcurs, Toja şi Kapetanos. În altă parte trebuie căutată explicaţia, iar George Ogăraru chiar a găsit-o cînd a declarat după partidă, realist, că “e Vorba despre diferenţa de valoare. Uneori poţi compensa cu inima, cu dăruirea, dar nu şi acum. Am făcut tot ce-am putut”.
În ciuda unui start dezastruos, Olympique s-a dovedit în ansamblu mai bună. Dacă apărarea ei n-a convins, mijlocul şi atacul au încîntat. Merită reamintit că Steaua a marcat de două ori din faze fixe, în timp ce Lyon a reuşit 4 goluri din 5 construind, din acţiune. În plus, campioana Hexagonului a reabilitat şutul de la distanţă, procedeu ca şi dispărut în fotbalul românesc.
N-ar fi însă corect să-i reproşăm Stelei că i-a lipsit atitudinea. A vrut şi s-a străduit, numai că atît i se întinde plapuma în momentul actual. Cînd îi foloseşti titulari pe P. Marin, uzat de o carieră îndelungată, pe Lovin, pe Nicoliţă şi pe Arthuro, jucători obosiţi sau limitaţi, speri zadarnic la mai mult. Atunci cînd se întîmplă, precum marţi seara, ca şi Rădoi să greşească mingi simple, iar Dayro Moreno şi Semedo să transpire degeaba, nu poţi spera la nimic într-o întrecere de anvergura Ligii Campionilor. Ce se mai scuză în competiţia internă, ezitările, scăderile de ritm etc., nu se iartă în C1. Unde ori eşti tare, ori nu contezi. Din păcate, Steaua a mai demonstrat o dată că nu e.
Altminteri, demisia lui Lăcătuş se justifică. Auzindu-şi patronul că spune “nu-l dau afară pe Lăcătuş, îl las să se înece singur!”, la fel ar fi reacţionat orice om cu personalitate. Cuvintele respective trebuie c-au umplut paharul antrenorului în condiţiile în care acesta a aliniat contra lui Lyon o garnitură care, exceptîndu-l pe Toja, a coincis cu cea propusă de suporteri pe site-ul Gazetei. Ca şi echipa, Lăcătuş a făcut ce-a putut, adică puţin. A defilat cu ce-a avut, dar de plătit, plăteşte primul. Mai departe, ideea investitorului că Steaua, cu Gică Hagi pe bancă, n-ar fi pierdut partida a stîrnit ilaritate deoarece însuşi finanţatorul e persoana care, îngrădindu-i autoritatea şi contestîndu-i deciziile, l-a împins pe “Rege” să plece repede din Ghencea. Acum, ca telenovela să fie completă, sugerează că l-ar regreta pe Hagi! Evident, pentru că bagă bani, Gigi Becali are dreptul să vorbească. N-are însă dreptul să vorbească aiurea. Iar să jignească, nici atît.