Războiul şefilor

„Dacă fotbalul se va transforma în Harlem Globe Trotters, atunci el nu va mai fi decît business!” Joseph Blatter

S-au dus zilele în care Blatter şi Platini cîntau aceeaşi melodie, ba şi, avîndu-se ca fraţii, se sprijineau reciproc. Şi cu […]

„Dacă fotbalul se va transforma în Harlem Globe Trotters, atunci el nu va mai fi decît business!”
Joseph Blatter

S-au dus zilele în care Blatter şi Platini cîntau aceeaşi melodie, ba şi, avîndu-se ca fraţii, se sprijineau reciproc. Şi cu suportul şefului FIFA, care l-a numit cîndva „conştiinţa mea sportivă”, fostul celebru număr 10 a ajuns preşedinte al UEFA. Pe de altă parte, probabil că Blatter n-ar fi obţinut al treilea mandat dacă nu i-ar fi stat alături charismaticul Platini.

Se va dovedi însă din nou că Winston Churchill n-a greşit cînd a avertizat, fie şi în glumă, că „prieteniile nu-s permanente, aşa cum nu-s nici duşmăniile. Permanente sînt numai interesele”. Ales în fruntea forului continental, cu adevărat cel mai important din lume, orgoliosul Platini s-a scuturat repede de tutela lui Blatter. Mai întîi a îndrăznit să nu-i mai cînte în strună elveţianului, apoi să-l şi contrazică. Deşi ambii încearcă să salveze aparenţele, reuşesc din ce în ce mai rar. Într-un moment în care tensiunile dintre Zurich şi Nyon s-au înmulţit, unii vorbesc despre puncte de vedere diferite, iar alţii chiar despre un război camuflat. Tacit sau nu, dar război.

Concret, ce-i desparte, dacă nu-i şi dezbină, pe cei doi? Bunăoară, viitorul arbitrajului, pe care Blatter îl anticipează într-o formulă, cu încă un „central”, pe cînd Platini în alta, cu 2 arbitri de careu, plasaţi în spatele fiecărei porţi. Inovaţie pe care UEFA o şi testează în aceste zile la turneele de calificare Under 19 organizate în Ungaria şi în Slovenia. Nu ăsta ar fi, apreciază comentatorii, mărul discordiei. Conflictul pleacă de la aşa-zisul sistem 6 – 5, pe care Blatter intenţionează să-l generalizeze din sezonul 2012 (cu etapele intermediare 4-7 şi 5-6), dar pe care Platini îl consideră „ilegal”.

Implicit, neaplicabil. Propunîndu-şi să întărească autoritatea federaţiilor, ameninţată pretutindeni de ascensiunea ligilor, elveţianul doreşte să oblige formaţiile de club să alinieze în competiţiile interne, din 2012, cel puţin 6 jucători autohtoni. „Eligibili pentru echipa naţională”. E ceea ce a şi votat, cu 155 de voturi pentru şi 5 contra, Congresul FIFA ţinut în mai anul curent la Sydney. Platini se opune însă din răsputeri. El insistă că demersul respectiv contravine liberei circulaţii a forţei de muncă în aria UE. Ştiind că francezul are dreptate în actuala conjunctură, Blatter şi-a pregătit minuţios pledoaria. În speranţa că, după modelul culturii, UE va trata şi fotbalul ca pe o excepţie, preşedintele FIFA repetă că „6 – 5 nu vrea să schimbe regulile europene, ci să-i motiveze pe tineri, să determine cluburile să crească jucători, să apere identitatea naţională a cluburilor şi să ajute echipele reprezentative să devină mai puternice”.

Cînd disputa se înteţeşte, e imposibil de pronosticat cine va ieşi învingător. Blatter sau Platini, adică echipele naţionale sau cele de club? Normal ar fi să cîştige cel dintîi, numai că lupta, pe care Blatter o socoteşte „de ordin moral”, se anunţă lungă şi grea. Oricum, ea merită urmărită atent.