Un Mutu schimbat

Interviul dat de golgeterul  “naţionalei” după meciul  cu Steaua a sedus prin  realism şi prin echilibru  

Ca şi Fiorentina, Mutu n-a rupt gura tîrgului în meciul cu Steaua. A arătat că e departe de forma ce le-ar fi determinat […]

Interviul dat de golgeterul  “naţionalei” după meciul  cu Steaua a sedus prin  realism şi prin echilibru  

Ca şi Fiorentina, Mutu n-a rupt gura tîrgului în meciul cu Steaua. A arătat că e departe de forma ce le-ar fi determinat pe Barcelona şi pe Bayern  să umble după el, interesate să-l achiziţioneze pentru  o căruţă de bani. Totuşi, românul s-a dovedit foarte periculos, lui aparţinîndu-i cea mai clară ocazie de gol  a formaţiei viola. Spre norocul Stelei, altfel o garnitură organizată şi harnică, mingea trimisă de el din lovitură liberă a lovit stîlpul porţii lui Zapata.

Refuzînd să fiu prizonierul unui fals patriotism,  cutez să afirm că golgeterul “Tricolorilor” e mai  înzestrat decît majoritatea colegilor săi de la Fiorentina. Inclusiv decît mult lăudatul Gilardino, pe care Goian şi Ghionea au reuşit să-l reducă la tăcere marţi seara. Chiar să-l anihileze. Nu pretind că băieţii  lui Prandelli, deci şi Gilardino, n-au valoare. Au, dar  şi presa italiană obişnuieşte să-i umfle cu pompa.  Ea stăpîneşte la perfecţie arta de a transforma nişte jucători talentaţi, nu însă formidabili, în mari vedete.

Nu la evoluţia lui Mutu vreau însă să mă refer, ci  la intervenţia lui televizată de după fluierul final,  cînd a acordat un interviu trimisului ProTV. Personal, nu mă aşteptam ca Mutu să onoreze invitaţia. Dacă s-ar fi sustras, l-aş fi înŢeles. Deoarece un 0-0 înregistrat acasă, ba şi din postura de favorită, nu  prea te îndeamnă să comentezi.

Mutu nu numai că a venit în faţa camerelor de luat vederi, dar a vorbit ce şi cum trebuia. Cei care, ştiindu-l mai fiţos, mai trufaş, şi-or fi închipuit că îşi va da ochii peste cap ca o primadonă s-au înşelat. Dimpotrivă,  deşi dezamăgit de scor şi trist din pricina acestuia, Mutu nu s-a sfiit s-o laude pe Steaua. Asemenea Fiorentinei, a repetat el, şi Steaua putea cîştiga.  A zîmbit adesea, iar zîmbetul lui a fost unul sincer, nu şmecheresc. în plus, a evitat abil capcana întinsă de reporterul ce a încercat să-l asmută contra patronului din Ghencea, ideea fiind că Gigi Becali i-a cerut lui Nicoliţă să-l şicaneze pe parcursul confruntării, să-l enerveze. Cu siguranţă că a sesizat provocarea, dar  n-a ridicat mănuşa. Rezumînd, a avut o atitudine  de gentleman, corectă, realistă, elegantă.

De cîte ori a fost cazul, ne-am legat de Mutu, amendîndu-i nu puţinele ieşiri în decor. Marţi însă, atacantul român a lăsat pe micile ecrane impresia unui un om matur, cu scaun la cap. A părut schimbat în bine. Mă gîndesc că  de acest om are nevoie “naţionala” la meciul cu Franţa din 11 octombrie. Dar şi că, înaintea oricui, de el are nevoie Adrian Mutu însuşi.