Liga Campionilor cere altceva!

La Florenţa, Stelei nu-i va ajunge să se apere atent, ci va trebui să şi atace cu mai multă îndrăzneală

De regulă, Gigi Becali e subiectiv atunci cînd se referă la Steaua. De data asta însă, a avut dreptate să […]

La Florenţa, Stelei nu-i va ajunge să se apere atent, ci va trebui să şi atace cu mai multă îndrăzneală

De regulă, Gigi Becali e subiectiv atunci cînd se referă la Steaua. De data asta însă, a avut dreptate să numească punctul luat vineri la Cluj “important” şi să declare că “adversarii au fost mai buni”. Pe parcursul unei confruntări care nici n-a entuziasmat, nici n-a dezamăgit, Steaua a început în forţă, convingător. Numai că, treptat, a pierdut iniţiativa şi, silită să facă pasul înapoi, trebuit să recurgă în special la arma contraatacului. Dacă Rădoi şi Ov. Petre s-ar fi găsit pe gazon, probabil că ar fi răspuns altfel. Aşa, întrucît Toja a dovedit din nou că locul lui nu-i în centru, misiunea de a înviora compartimentul median a căzut cu precădere în sarcina lui Lovin. Acesta s-a ridicat peste cota lui obişnuită, doar că o formaţie, indiferent care, ce speră să cîştige bătălia de la mijlocul terenului printr-un jucător ca Lovin riscă să aibă o problemă ori chiar are. Deoarece Lovin e un servant, nu un creator.

Prin comparaţie cu CFR, Stelei i-a lipsit viteza cu care să fi surprins. Accelerarea acţiunilor urma să vină de la Semedo. Portughezul a vrut totul şi n-a reuşit nimic dar asta îl priveşte pe el şi, mai departe, pe Lăcătuş. Cert e că se aştepta altceva de la Semedo, sprinturi şi ruperi de ritm în stare să răvăşească defensiva clujeană. S-a aşteptat însă degeaba. În asemenea condiţii, Steaua a demonstrat, şi nu pentru întîia oară, că mai degrabă ştie să se apere decît să atace. Ceea ce cu siguranţă că marţi, la florenţa, nu-i va ajunge. Liga campionilor pretinde mai mult.

La Cluj, Stelei i-a ieşit rezultatul şi mai puţin jocul. A arătat ca o echipă lucrată şi ambiţioasă, uneori însă sub CFR. Prima explicaţie? Plusul campioanei la capitolele talent şi omogenitate. Gruparea de pe Someş şi-a schimbat într-o proporţie mai mică garnitura, în vreme ce contracandidata din Ghencea, pentru că a tot adus jucători, mai caută formula ideală şi, prin ea, reţeta succesului. Mai ales în faza ofensivă, pentru rezolvarea căreia explozia lui D. Moreno şi rîvna lui Nicoliţă nu-s suficiente. Ca să dea lovituri decisive, Stelei i-ar trebui şi un vîrf de careu abil, percutant. Greu de spus cine va fi acesta, dar Arthuro nu e. Sau încă nu e.

În general echilibrate, cifrele derbyului publicate duminică de ziarul nostru, CFR superioară la numărul ocaziilor de gol, Steaua la posesia balonului etc., susţin afirmaţia lui Lăcătuş că egalul a fost corect, echitabil. Dincolo de el, e de observat că Steaua a avut noroc, dar şi ghinion. Noroc cînd mingea expediată de G. Mureşan a izbit stîlpul porţii lui Zapata, ghinion în momentul în care arbitrul A. Constantin nu l-a eliminat, cum s-ar fi impus, pe căpitanul clujenilor, Cadu călcînd peste Arthuro ca pe trotuar, hotărît. Cu un om în minus de la 0-1, ba şi din minutul 31, merită presupus că trupa lui Trombetta n-ar mai fi izbutit să domine, uneori categoric, finalul întîlnirii. Altminteri, se cuvine remarcat că, după înlocuirea lui Andone cu Trombetta, CFR joacă mai dezinvolt, mai frumos, mai liber. În măsura în care va continua la fel, va reintra în lupta pentru titlu.