Jos pălăria!
Cîştigînd clar pe Stadio Olimpico, campionii României au obţinut aseară o victorie istorică
Chiar ne-am temut că, lipsită de experienţă internaţională, debutantă în C1, CFR va fi o pradă uşoară pe Stadio Olimpico. Ne-am înşelat şi, cu atît mai mult, […]
Cîştigînd clar pe Stadio Olimpico, campionii României au obţinut aseară o victorie istorică
Chiar ne-am temut că, lipsită de experienţă internaţională, debutantă în C1, CFR va fi o pradă uşoară pe Stadio Olimpico. Ne-am înşelat şi, cu atît mai mult, trebuie să ne bucurăm. Formaţia clujeană a avut o evoluţie cu adevărat entuziasmantă, reuşind nu numai s-o înfrunte pe vicecampioana Italiei, ci şi s-o bată în faţa propriilor suporteri.
E drept, Roma a prins o zi slabă. A folosit o pereche improvizată de fundaşi centrali şi a recurs la starul Totti, incomplet restabilit, abia în repriza secundă, ceea ce nu scade din meritele CFR-ului. Care a lăsat aseară o impresie excelentă. Fără exagerare, de superechipă.
Deşi condusă după doar un sfert de ceas, campioana României şi-a recăpătat repede cumpătul, sîngele rece. Superioară ca angajament, ca organizare şi chiar ca stil, ea a preluat conducerea pe teren, apoi, în mod logic, şi pe tabela de marcaj. Culio a înscris două goluri memorabile, unul mai frumos decît celălalt, la primul fructificînd pasa măiastră servită de Trică. Treptat, apărîndu-se ermetic şi contraatacînd tăios, CFR a aruncat-o pe Roma din braţele derutei în cele ale disperării şi s-a îndreptat, sigură, dezinvoltă, către un succes cu atît mai demn de laude, cu cît puţini au crezut în el. Dacă arbitrul l-ar fi eliminat pe Cicinho, cum s-ar fi cuvenit, iar bara nu le-ar fi salvat pe gazde la “capul” lui Peralta, izbînda clujenilor ar fi fost mai clară. Şi, de reţinut, n-ar fi mirat pe nimeni. Deoarece CFR, cu o remarcă în plus pentru Culio, pentru Trică, pentru Mureşan şi pentru cuplul Cadu – De Sousa, zid de beton armat în faţa porţii lui Stăncioiu, a avut măcar o clasă peste Roma.
Înaintea meciului, unii păreau gata să afirme că Champions League ar fi o pălărie prea largă pentru băieţii italianului Trombetta. Rămînînd la cuvîntul pălărie, aşa cum Spalletti a rămas fără voce şi probabil riscă să rămînă şi fără serviciu, nu mai e nimic de adăugat despre campionii noştri decît jos pălăria Să nu economisim superlativele, ei şi-au trecut în cont o victorie istorică.